in Act

Gărânian 100%

Text publicat in premiera de LiterNet

Desi nu prea populare in mediul romanesc contemporan, mai exista inca pe lumea asta cronici muzicale. Vorbe dupa si despre muzici. Care ar fi reciproca? Se ia, de pilda, un spectacol de teatru, sa zicem „Vanilla Skype”, doua ore de vorbe, ipostaze, poante, oglinjoare, povestioare, si se marturiseste scurt: cea mai buna cronica e o muzichie. De-as fi compozitor…

Debutul regizorul al lui Catalin Stefanescu e Garanian 100%. Garana, satul acela carpatin, unde, in fiecare al doilea weekend de iulie, se intampla cel mai inalt festival de jazz din Romania. O noapte acolo ingaduie sunet, zambet, alcool, fum, hohot, ganduri, taceri. Mii de oameni imbujorati, asezati pe uriasi si (cel mai adesea) umezi butuci de lemn. Bucati muzicale, franturi, fragmente, cioburi. Aplauze, urale, linisti. Partituri, improvizatii. Chestii care suna al naibii de cunoscut, amestecate cu chestii bizare rau. Oameni cantand la clapele pianului, oameni ciupind corzile pianului.

Medeea il cam iubeste, in felul ei, pe terapeutul inca in deriva. Vlad Zamfirescu se ia cu el in dinti. Cu el, cu terapeutul. Cu el, cu el insusi. Vasluianu vede in pumn solutia finala. A carei problema? Manole nu mai suporta publicul. Si se bucura la raul altuia. Interesanta legatura!

Doi muncitori (Mircea Postelnicu, Vladimir Purdel) saliveaza la fese-glossy de 2.000 de euro perechea si la salariul lui Messi. Apoi, dau cu zarul si ies din rol. Cer lumina, mai multa lumina, devenind regizorii povestilor celor patru actori, candva pacienti.

A lui Andi pulseaza de testosteron. A Medeei, de oniric. A lui Manole, de rusism. A lui Zamfirescu, de jerbele nascute de explozia imaginatiei. Absurdul e in toate. In rest, oleaca de lacrimi si mult, mult ras.

Alexandru Ion e un detectiv din anii ’40. Din filmele anilor ’40. Se plimba pe scena. Si pe ecran. Lasa pietricele. Gaseste pietricele. Plimba un pinguin. Nu, n-are nici un sens.

Terapeutul e, desigur, Marcel Iures. La capatul celelalt al skype-ului, poate parea o inregistrare video. Cu urechea lipita de mobil, e cat se poate de live.

Terapeutul de azi, detectivul de ieri. Pe vremuri, se apela la violenta (pe gustul lui Andi) si era nevoie de pac-pac-ul cu insigna si palarie. Acum, violenta e politically incorrect (spre disperarea lui Andi) si e nevoie de tac-tact-ul cu ochelari si rabdare. Cei doi se duc la un pahar. E de presupus ca, in ceatza fumului de tigara (fiecare politica, chiar si cea a corectitudinii, are dizidentii ei!) personajul din teatrul prezentului si cel din filmului trecutului vor filozofa despre forma sufletului uman.

In fiecare dintre istorioarele de mai sus, Stefanescu-dramaturgul strecoara halci de real puse la fezandat in marinate absurde. Gustul de familiar violentat de condimente improbabile e delicios. Festinul acesta, servit pe scena conservei de fasole din „Absolut!”, prajitilor cartofi din „Dumnezeul de a doua zi” si a pantagruelicei pomeni din „Capra cu trei iezi”, e cea mai jazz-istica versiune de teatru dintre cele de gasit in piata contemporana.

Ca si la Garana, nu despre intelesuri primar-evidente e vorba in „Vanilla Skype”. Sensul e mai degraba ceea ce se formeaza, misterios si haios, in adancurile fiecaruia dupa o indelunga expunere la fenomenul nascut pe scena. Imposibil de argumentat si descris, starea de bine ce invaluie spectatorul creeaza dependenta.

O foame fara sfarsit ne invita sa revenim la locul faptei pentru a intelege ce e aceea care, in ciuda alurii atat de recognoscibile, ne scapa mereu printre degete, preschimbandu-se intr-un ton, o vorba, un gest, un simbol cu totul straine. Cum se numeste oare entitatea aceea spre care construim drum dupa drum pentru a constata, mereu, fara exceptie, ca iar i-am gresit adresa? De ce viata seamana, de fapt, cu o poveste fara cap si fara coada, in vreme ce fericirea vine si pleaca atunci cand suntem cel mai putin pregatiti sa o privim, sa o primim? De ce, in ciuda atator si atator esecuri, ne place atat sa existam aici si acum?

 Act
„Vanilla Skype”
Dramaturg & Regizor: Catalin Stefanescu
Asistent-Regie: Alexandru Ion
Foto-Video: Alex Iures
Grafica: Ionut Gavrila
Actori: Marcel Iures, Alexandru Ion, Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu,
Medeea Marinescu, Marius Manole, Mircea Postelnicu, Vladimir Purdel

 Picture1

Write a Comment

Comment

Webmentions

  • Garana Jazz – Welcome to the 20s | Rock House

    […] A olandezo-islandezilor de la Yuri Honing Acoustic Quartet a semanat cu aerul lejer & absurd al Vanilla Skype, cel mai jazz-istic spectacol de teatru al Bucurestiului. Iar tobele lui Magnus Ostrom (in top 3-ul […]