in Centrul Cultural European pentru UNESCO Nicolae Balcescu

Giulgiul lui Ariel

Text aparut initial pe LiterNet

Oamenilor le plac povestile. Oamenii inteleg datorita povestilor.  „Mana intinsa, care nu spune o poveste, nu primeste pomana!”. Citita, auzita, privita sau, si mai bine, traita, povestea e aceea care, pesemne, ne apropie cel mai mult unul de celalalt. Pe noi, oamenii, nascuti ca unul, civilizati ca toti. Instinctele sunt prea puternice, ideile prea reci, sentimentele prea fierbinti. Singura povestea le poate cuprinde pe toate in proportii potrivite.

Asa se face ca, in versiunea de civilizatie de gasit pe aceste meleaguri, pana si Creatorul a imaginat o poveste pentru a-si re-trimite mesajul catre omenire. O poveste in al carei rol principal si-a distribuit Fiul. In toate celelalte roluri, lumea intreaga. Deopotriva duh si carne, Iisus a resetat regulile lumii, a spalat-o de pacate si i-a dat o sansa.

Nu altceva fac Prospero si Ariel in „Furtuna” lui Shakespeare si Victor Ioan Frunza. Pe aripile unei pseudo-cataclism, duo-ul divin insceneaza situatii in care marile rele si palidele palpairi ale binelui se developeaza necrutator. Asemenea lui Iisus, Ariel e doar un mijlocitor. Datorita lui, personajele capata o noua sansa de a intelege mesajul suprem, de a se re-privi unul pe celalalt si de a re-porni masinaria vietii.

„Furtuna”, montat la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Balcescu”, a fost primul spectacol bucurestean (premiera: noiembrie 2010) al binomului George Costin – Sorin Miron, actori cu care Victor Ioan Frunza lucrase, in prealabil, „Istoria comica a doctorului Faust”, „Sluga la doi stapani”, „Caligula” si „Portugalia”  la Teatrul Municipal din Baia-Mare, „Iunie” si „Viata lui Helge” la Teatrul National din Targu-Mures. In acelasi timp, „Furtuna” a fost primul spectacol din ceea ce Frunza defineste, intr-un interviu pentru ziarul Metropolis, ca fiind „un experiment pe care în capul meu l-am numit PILOT şi care să aibă mai multe paliere: restaurarea valorilor de breaslă, reconfigurarea conceptului de regie şi dezvoltarea abilităţilor actoriceşti”. I-au urmat „Familia Tót“, „Scene din viaţa insectelor“ si „Mobila si durere” tot la CCUNB, „Dom Juan“ la ArCuB, „Ingeri in America“ si „Tartuffe sau Impostorul“ la Metropolis. Miron si Costin, veritabili cronicari ai cuplului Frunza-Grand in deceniul 2 ai secolului 21,  nu lipsesc din nici una dintre ele.

„Furtuna” inseamna 4 actori, 15 personaje, 1 ora si jumatate. Costin, de pilda, e cand Prospero, cand Stephano, cand Antonio. Miron e, mai ales, Caliban, Ioana Barbu indeobste Miranda, Alexandru Ion in primul rand Ferdinand. Cativa actori pentru multe personaje. Singur Ariel e interpretat cand de Miron, cand de Barbu, cand de Ion. Un duh cu multe intrupari.

In cheie cand comic-exuberanta (trioul Stephano – Trinculo – Caliban starneste hohote homerice), cand melancolic-discreta (muzica batranului radio, colacul de salvare din stanga uitatei papusi), piesa trece prin fata spectatorilor o vasta panoplie de vicii si regrete umane. „Au trecut 400 de ani de la Shakespeare si nimic esential in firea omului nu s-a schimbat!”, iti vine sa exclami.

Cand povestea toata e spusa si personajele si-au aflat rolurile pe care le-au jucat fara stiinta de a fi pe o scena (pedeapsa pentru pacatul de a trai fara constiinta de a fi), Prospero intinde un cearsaf alb si Ariel se intinde in mormant de lumina. Raman, in urma lui, un giulgiu si o lectie: „Au trecut 2.000 de ani si nimic esential in firea omului nu s-a schimbat!”.

PS
„Furtuna” de la CCUNB exista si in versiune pentru televiziune. TVR l-a filmat intr-unul din studiourile sale si difuzat, in premiera, in octombrie 2013.

Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Balcescu – CCUNB
„Furtuna”
de William Shakespeare
Traducere: Adriana Grand
Regie: Victor Ioan Frunza
Scenografie & Costume: Adriana Grand
Actori: George Costin, Sorin Miron, Alexandru Ion, Ioana Barbu

Write a Comment

Comment