FNT 2016
Text publicat in premiera de LiterNet
Despot-luminat sau conducere colectiva? Dictatura sau democratie? Puterea intr-o singura mana sau rotatia la putere? Decizie & responsabilitate unice sau multiple centre de decizie si responsabilitate difuza? Marile intrebari ale variantei de “Iulius Cezar” montate anul trecut de Silviu Purcarete la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj si aduse la Bucuresti de FNT 2016 pentru o reprezentatie unica (De ce unica? Sala Mare a TNB a fost prea mica pentru doritori, zeci de studenti la actorie au ramas pe dinafara. De ce unica?).
Puterea. Pe vremea Imperiului Roman, cucerita si mentinuta prin sabie. In vremurile noastre, cucerita si mentinuta prin microfon. Uciderea lui Cezar (Zsolt Bogdán, tulburator deopotriva cu si fara replica) e reprezentata prin smulgerea microfonului de catre Brutus (Gábor Viola nuantand dilemele personajului pana la a-l apropia de Hamlet). In prealabil, Cezar se pregatise de aparitia in Senat poposind indelung in fata oglinzii de machiaj. Un politician. Un actor.
Funeraliile Cezarului sunt transmise in direct. Faimosul discurs al lui Marc Antoniu, antologic interpretat de Miklós Bács, e pigmentat de interventiile crainicului / trimisului special. Multimea ascultata confiscata. Cand procesul de seductie / manipulare e gata, gloata e gata de lupta. Gloata. Niste amarati imbracati in haine modeste, alunecand, ca pe patinoar, pe apa desertata din plin de imaginatia lui Dragos Buhagiar. Copii in trupuri de adulti. Massa de manevra a politicienilor dintotdeauna.
O proclamatie inregistrata, redata de un casetofon asezat in buza scenei, accentueaza similaritatile cu decembrie ’89. Fojgaiala din tribuna, goana dupa prim-plan-ul media si pauperitatea oamenilor din piata intregesc metafora.
In epoca cezarica, costumele sunt albe si faptele, oricat de sordide, se inscriu intr-o ordine pre-stabilita, anuntata de prezicator (Csilla Albert imprumuta un aer de Ariel personajului). In epoca de tranzitie ce urmeaza, costumatia vireaza in gri si faptele scapa oricarei previziuni. Fara a privilegia vreunul dintre timpuri, Purcarete le delimiteaza limpede. Trecutul e rapid, carnos, patimas. Prezentul e lent, absurd, cacofonic. Muzica lui Vasile Sirli da tonul imaginilor. Gesturile personajelor secundare (un servitor ingheata turnand vin) adauga detaliile ce se impregneaza pe retina.
Paradoxal, desi multa mai scurta, a doua parte, cu alura sa jazz-istica, impresioneaza mai adanc. Poate pentru ca vorbeste de haosul prezentului. Vazut ca o rostogolire, ca o inclestare de trupuri angajate intr-o disputa lipsita de viitor.
Dilemele lui Brutus rasuna si dupa disparitia lui. Nu, Cezar, cel ce se inchipuia zeu, nu era solutia. Nu prezentul ce se pierde in absenta de sens nu e solutia. Si atunci?
Teatrul Maghiar de Stat Cluj
“Iulius Cezar”
Text: William Shakespeare
Dramaturgie: András Visky
Regie: Silviu Purcarete
Scenografie: Dragos Buhagiar
Muzica: Vasile Sirli
Actori: Gábor Viola, Miklós Bács, Zsolt Bogdán,
Csilla Albert, Balázs Bodolai, Áron Dimény, Loránd Váta,
Emőke Kató, Enikő Györgyjakab, Melinda Kántor
