in Documentar european

Infrangerea cat un milion de victorii

One World Romania 2018
Text publicat in premiera de LiterNet

Cizre e un oras din sud-estul Turciei, langa granita cu Irak si langa cea cu Siria, locuit preponderent de kurzi. In 2014, Leyla Imret a devenit, la 27 de ani, cel mai tanar primar al unui oras turcesc. Povestea ei e spusa de „Dil Leyla”, documentarul nemtoaicei de origine turca Asli Özarslan.

Exemplul tinerei kurde ajunsa primar nu a fost singular, ci parte a unei strategii pe care care HDP, principalul partid pro-kurd din Turcia, a aplicat-o cu succes in mai multe orase din partea estica a tarii, care au ajuns sa fie conduse de femei-primar. Leyla Imret a fost insa cea mai tanara dintre ele si singura care a ales sa se intoarca din Germania (avea un job si un apartament la Bremen) in regiunea natala.

Pornit cu intentia de a documenta incercarea Leylei de a aduce normalitatea intr-un oras sarac, devastat de anii de conflict armat dintre rebelii kurzi si armata turca, „Dil Leyla” a fost deturnat, dupa doar cateva luni de filmare, de cele doua blocade impuse asupra orasului de autoritatile turce de-a lungul 2015, blocade care au incheiat perioada de relativa acalmie din zona.

Silita sa paraseasca Cizre, Asli Özarslan si echipa ei (din care a facut parte si romanca Ana Branea, responsabila de montaj) si-au gandit a doua jumatate a filmului ca un melanj intre reportajele difuzate de televiziuni locale si filmari cu rudele Leylei din Bremen, asteptand infrigurate vesti de la restul familiei. Abia spre final, Özarslan revine in preajma eroinei, pe care o descoperim fugara prin propriul oras, de la a carui primarie fusese demisa printr-un act abuziv al statului turc, avand ca pretext un emblematic exemplu de „fake news”.

La 4 ani de la momentul la care a fost aleasa primar, Leyla Imret a plecat din Turcia, adapostindu-se undeva in Uniunea Europeana, conform declaratiilor facute de regizoarea filmului la Q&A-ul care a urmat primei proiectii a filmului din cadrul One World Romania 2018.

In imaginile filmate in urma cu doi ani, Leyla apare obosita, incercanata, ingrijorata. Zambetul, siguranta de sine, optimismul erau deja istorie. Cum istorie este, macar pentru viitorul apropiat, orice incercare de normalizare a situatiei kurzilor intr-o tara in care blocadele de care a fost vorba mai sus s-au intamplat in perioada regimului Erdogan dinaintea radicalizarii. Ce e o fi acum, e greu de imaginat.

Dupa cum e greu e dat un verdicat ferm anti- sau pro- in conflictul turc-kurd. Si probabil ca nici nu mai conteaza verdictele asupra trecutului.

Tatal Leylei Imret, idilizat fara o necesare contextualizare in film, a fost seful local al PKK, aparent Partidul Muncitorilor din Kurdistan, in fapt sectiunea heavy-armed a taberei minoritare.

Leyla intelege ca terorismul nu duce nicaieri si alege calea pasnica. Numele ei? Politica. Mult-detestata activitate, provocatoare de sictir in mai toata lumea civilizata, e sinonima, in teatrele de razboi, cu pacea. Ce noua ni se pare raul suprem este, pentru altii, o forma de manifestare a binelui.

Fata stabilita la Bremen a ales sa mearga contra curentului si s-a reintors in locul de unde toata lumea viseaza sa plece. La cativa ani distanta, s-a recunoscut invinsa si a plecat si ea. Exista, insa, pe lumea asta infrangeri mai valoroase decat milioane de victorii.

„Dil Leyla”
Germania 2016
Regie: Asli Özarslan
Imagine: Carina Neubahn
Montaj: Ana Branea

Write a Comment

Comment