in Xtra

Intre basisti si anti-basisti

E usor si tare comod sa pui etichete. Mintea nu mai trebuie sa judece la fiecare noua interactiune cu un om pe care a asezat deja stampilat, de exemplu, prost. E prost si gata. Sau nesimtit. Sau mitocan. Sau basist.

E usor si tare comod sa vezi lumea in alb si negru mereu, indiferent de situatie, de circumstante sau de moment, iar tu sa te asezi, desigur, de fiecare data de partea albului. De fiecare cand iti pui intrebarea daca ce faci sau ce spui e alb sau negru, desigur. De cele mai multe ori nu-ti spui intrebarea, dar atunci iti zici, linistitor, ca nu conteaza.

E usor si tare comod ca, daca iti e antipatic Basescu, daca vezi pe cineva ca zice ceva de bine de DNA sau ICR, de Morar, Macovei sau Patapievici, sa-i urli in fata ca e basist.

E usor si tare comod ca, daca iti e antipatic Basescu, dar te umplu de scarba si Ponta ori Antonescu, sa imparti lumea in basisti si anti-basisti si sa ii invalui pe toti, deopotriva, intr-o flegma aruncata de acolo, de sus, din aerul tare al superioritatii in care marile inteligente si, desigur, caractere se refugiaza.

E ceva mai greu sa crezi in ceva, intr-o idee, o institutie sau un om. Dupa cum e inca si mai dificil sa admiti ca azi si aici cineva poate sa faca o prostie, pentru ca maine si acolo sa faca un lucru bun. Si e inca si mai dificil sa intelegi ca viata e facuta mai degraba din nuante, din griuri, din rozuri, din umbre, decat din culori tari. Si e al dracului de greu sa intelegi ca si in rarele cazuri cand e facuta, totusi, din culori tari, cand binele si raul se separa si se cade sa alegi intre ele, ei bine, atunci s-ar putea sa nu fie deloc usor sa afli unde e albul si unde e negrul.

De fapt, stim cam toti ca sa stau lucrurile in viata, dar doar in viata noastra strict personala, la scoala noatra, apoi la job-ul nostru, cu familia noastra, cu prietenii nostri si cam atat. Niciodata nu admitem aceasta bogatie adesea dificila a vietii mai departe de acest cerc stramt in mijlocul caruia ne asezam. Viata politica se cuvine sa fie clara, simpla, plina de etichete. La fel, viata sportiva. Ori cea culturala. Ori cea publica. Ori interactiunea cu cei din afara cercului nostru de siguranta.

Nu avem nevoie de complicatii, de dileme, de interogatii, de gandiri, re-gandiri, ras-gandiri cand vine vorba de presedinti, ministri, primari, antrenori, actori, sefi, politisti, soferi cu care ne certam in trafic. Aia sunt intr-un fel, mereu la fel, si gata! N-avem vreme, minte, suflet, disponibilitate de mai mult.

Asa stand lucrurile, asa fiind noi excesiv preocupati de propria persoana si propriul cerc, asa fiind noi orbi, surzi, opaci fata de tot ce misca in afara cercului nostru, formam o multime de oameni incapabila sa sesizeze schimbarile din jur cu proprii ochi, cu propria minte, cu propria curiozitate. Dar nu doar schimbarile, realitatea cu totul. Realitatea din afara cercului. Si atunci, fie nu ne intereseaza zisa realitate, fie, ca sa nu ratam prilejul unei suete la tigara sau bere, ori sa nu pierdem prilejul de a pune propriile esecuri in carca contextului din facem parte, delegam televiziunilor perceperea realitatii. Privim lumea printr-un ecran plat, HD si LCD.

Care televiziuni au imensul avantaj ca practica fix genul de simplificare, etichetare si lenevire a mintii descris mai sus. Si mai practica dansele ceva: ne invaluie intr-o dulce toropeala care ne spune nu doar ca lumea e formata din etichete, dar si ca etichetele nu se prea pot rupe, dezlipi, inlocui. Si asta ne place, tare mult ne place chiar daca etichetele produc o lume nasoala, o lume de care ne scarbim si ne dezicem. De ce ne place? Pentru ca mai mult chiar decat o lume misto, ne dorim sa stam pe tusa, sa chibitam si sa nu fim siliti sa facem nimic. Sa luam totul gata-facut, chiar daca prost-facut. Noi avem treaba cu cercul nostru, in rest nu conteaza, oricum nu se poate schimba nimic in bine. Stim noi, am vazut la tv, am auzit la bere cu amicii, trebuie pentru ca este adevarat.

Acestea fiind spuse, evident ca lumea politica (care, chiar si dincolo de televiziuni, a luat-o razna rau de tot in zilele din urma) se imparte, desigur, intre basisti si anti-basisti. Cale de mijloc evident ca nu este. Si nu doar acum e asa, dar din 2004 incoace a fost doar asa. Cei care au votat cu Basescu n-au avut nimic in creier, au fost prada unei orbiri cumplite, le place, domnule, sa aiba stapan si sa inchine la el, iar anti-basisti sunt, daca ii intrebi pe ei, cei care vor sa salveze tara din ghearele dictatorului, iar daca ii intrebi pe domnii de pe tusa, aia scarbitii, sunt niste unii prostiti de Antena 3.

Ei, si acum, finalul. Marele final. Ma dau in gat, ma dezvalui, se arata pricina, in fine. Am votat cu Basescu. De cate ori am putut. In 2004, ca sa-l bata pe Nastase, de atunci incolo ca semn de apreciere pentru mandatele lui. Vot negativ in 2004, pozitiv de atunci incolo. De ce pozitiv? Pentru DNA, pentru ICR, pentru linia pro-UE. Pentru Morar, pentru Patapievici, pentru Macovei. Pentru ca acesti 3 oameni (nu doar ei, dar, mai ales, ei) au facut super-performanta in demnitati publice. In domenii crancene, in vremuri crancene. Pentru ca i-a sustinut constant si consistent, pentru ca, mai ales in cazurile Morar si Macovei, si-a ridicat in cap toata clasa politica si mare parte din tv-populatie, votul meu a mers la Basescu. SI nu regret o secunda ca asa au stat lucrurile.

Dupa declaratiile de aseara, daca ele vor fi urmate de altele asemenea si de fapte in spiritul lor, votul meu pleaca de la Basescu. Nu stiu incotro merge, mai e vreme la proximele alegeri. Absenteismul nu e o solutie. Si nici votul multiplu intru anulare.

Pana atunci, insa, ma recomand: ma numesc Mihai Brezeanu si sunt morarist, patapievicienist si macoveist. Le multumesc acestor oameni pentru felul in care si-au indeplinit mandatul de procuror sef DNA&ICCJ / sef ICR / ministru al justitiei & europarlamentar (ultimul, still on-going). Au produs, in domeniile numite justitie si politici culturale, reforme fara precedent in istoria Romaniei. Au ramas integri, inteligenti si liberi. M-au facut mandru de faptul ca traiesc aici si acum.

Daca maine, ca judecator la Curtea Constitutionala, Morar ar lua-o razna, sau, ca europarlamentar, Macovei si-ar pierde busola (nu, a dezvalui din sistemul politic romanesc intru indepartarea lor nu e a-si pierde busola, ci e fix ce trebuie facut), sau, intr-o potentiala noua demnitate publica, Patapievici ar face tampenii, m-as desparti de ei cum m-am despartit de Basescu incepand de aseara.

Sunt un om liber intr-o tara libera. Imi permit sa dau cu stampila, nu cu flegma. Aleg sa votez cu capul, nu cu inima, fie ea plina de amor sau de ura. Nu cred in basism sau anti-basism, in stampile si prejudecati. Nu cred in adjective alipite categoriilor si nici in „nu se poate”.

Cred in oameni vii, proaspeti, curiosi. Cred in egalitatea de sanse si cred ca atata vreme cat vom alege sa traim exclusiv in cercul nostru de prieteni si rude vom cultiva, direct sau direct, fix opusul egalitatii de sanse. Cred ca trebuie sa ne pese de spatiul public, fara a uita de cei din imediata noastra vecinatate.

Nu cred ca toti politicienii sunt rai, dupa cum nu cred ca exista sfinti si ingeri printre noi. Nu inteleg de ce, in topul meu personal, nu pot sa-i asez,

alaturi de Catalin Tolontan, Radu Cosasu, Andrei Plesu, Razvan Penescu, Marius Manole, Zsolt Bogdán, Radu Muntean, Cristi Puiu, Gabriel Liiceanu, Mariana Mihut, Mircea Lucescu, Victor Rebengiuc, Florin Piersic Jr., Marius Chivu, Filip Florian, Florina Ilis, Andrei Serban, Andi Vasluianu, Dan Tapalaga, Anikó Pethő, Vlad Mixich, Alexandru Solomon, Tudor Giurgiu, Marcel Iures, Hilda Péter, Catalin Stefanescu, Oana Pellea, Andreea Bibiri, Mimi Branescu, Cristian Mungiu, Luminita Gheorghiu, Andrei Mateiu, Ionel Danciulescu, Cristian Ghinea, Silviu Purcarete, Imola Kézdi, Adrian Sitaru, Radu Afrim (si inca alti multi!),

pe Daniel Morar, Horia-Roman Patapievici si Monica Macovei.

Ah, sa nu uit, si pe Traian Basescu (2004, decembrie – 2013, aprilie).

Write a Comment

Comment

  1. Multumesc si eu de link, desi il cautasem la prima lectura – l-am ratat.

    Totusi, ma intriga: de unde vine ruperea astea asa transanta? Ce-a facut/spus… nu ma prinz – si e un text lung, pe alocuri l-am scrollat, iar tot scandalul asta in toata presa e haluciant, de-o isterie logica hilara… Am remarcat in rezumat un „Tocmai de aceea avizul CSM e consultativ, nu e obligatoriu”, ca face un pic de slalom curvism-politic si cam atat. De ce este Basescu ‘nemernic’ prin declaratia? Si asa… irevocabil, ca nu inteleg.

    • Meritul principal pe care eu i-l atribui lui Basescu pentru cei 8 ani si jumatate de mandat de pana acum este legat de DNA. De fapt, marele sau merit este ca a avut initiativa numirii Monicai Macovei in calitatea de ministru al justitiei in decembrie 2004, ca a sustinut-o ferm si constant pe tot parcursul mandatului de ministru si ca a acordat acelasi gen de sprijin echipei lui Daniel Morar. Rezultatele DNA, trimiterile in judecata, condamnarile, unele cu suspendare, altele cu executare, sunt fara precedent in istoria all-time a Romaniei. Basescu a fost, pana saptamana trecuta, singurul politician semnificativ care a sprijinit vocal, consistent si fara rest acesta institutie si pe managerii ei.

      Pe firul progreselor DNA, au urmat progresele din DIICOT, apoi din alte segmente ale Parchetului General. La rand, au venit schimbarile de mentalitate, comportament si fapte din ICCJ, din alte instante din tara, si, in fine, din CSM.

      Al doilea merit pe care il leg de Basescu este orientarea constanta, la fel de ferma si fara rest, catre SUA si UE.

      Prin declaratiile facute saptamana trecuta, Basescu s-a indepartat flagrant de comportamentul a facut posibile cele doua merite. Cand a spus Da, fie si formal, propunerilor de procuri-sefi ale lui Ponta, a ignorat cu buna-stiinta faptul ca nici unul dintre cei propusi in functiile-cheie nu provine din DNA. Desi, conforma propriilor sale repetate declaratii, DNA inseamna elita procurilor.

      Apoi, a trecut senin peste faptul ca tocmai il respinsese pe dl Nitu ca propunere pentru functia de procuror-sef. Acum, se pare ca dl Nitu e OK. Ca argument pentru refuzul de acum 2 luni, si Basescu, si Ponta vorbesc de lipsa unei proceduri, lipsa imputata doamnei Pivniceru. Cu toata lipsa de admiratie pentru mandatul de ministru al doamnei Pivniceru, cred ca fix dansa a urmat o procedura, fie ea si indoielnica, si in nici un caz domnul Ponta, in calitate de ministru interimar al justitiei.

      In fine, s-a rastit viguros la procurorii DNA care indraznisera sa conteste posibila numire a unei persoana din afara DNA la conducerea lor. Era vibizil iritat de procurorii care indrazneau sa ceara ca o activitate unica dpdv performanta in istoria procuraturii romanesti (cea a DNA dintre 2005 si 2012, condusa de Morar) sa fie in continuare condusa de un procuror DNA, adica de unul dintre cei responsabili pentru aceasta performanta.

      Evident, ca ton general, deranjeaza teribil faptul ca Morar si DNA erau palmuiti de presedintele Basescu care tocmai se intelesese cu premierul Ponta. Parca pana acum presedintele era garantul bunei functionari a institutiilor statului, nu le negocia sefia cu cei care le pusesera, in mod repetat, la indoiala nu doar performanta, dar si logica de a exista.

      Cat priveste portiunea de declaratie in care presedintele se rasteste la o posibila reactie negativa UE in fata acestui aranjament Basescu-Ponta, ea seamana leit cu genul de speech pe care domnul Crin Antonescu ni l-a oferit cu varf si indesat vara trecuta si de atunci incoace.

  2. mda. am urmarit respectiva portiune de declaratie fata de posibila reactie CE (ultimul videoclip din linkul dat) si nu are nicio treaba, dar nici macar asa cat de putin, cu ce am vazut in paroxismele lui Crin Antonescu. nu inteleg unde ai vazut tu similitudinile. e condescenent, usor arogant – spre pedagogic, nici macar nu ridica tonul. l-am vazut de mai multe ori pe Base isteric dar acum nu mi s-a parut cazul, deloc. la continut tind sa-ti dau dreptate.