Text publicat in premiera de LiterNet
Ce e dincolo de zidurile caselor noastre? Dincolo de gardurile curtilor noastre? Dincolo de pielea trupurilor noastre? Dincolo de lumea inchipuirilor noastre? Mai exista ceva, cineva, demn de luat de seama dincolo de noi?
In fata portii casei mele de la tara, se intampla, uneori, sa se opreasca un om. Sta pe marginea de beton a gardului, fumeaza o tigara, priveste de-a lungul strazii si, intr-un tarziu, pleaca. Cine e omul acela? Cine sunt cei de dincolo de ceea ce (pretindem ca) stim, cunoastem, intelegem, de ceea ce numim acasa?
Mi-a luat o vreme sa inteleg ca decorul de la “Intre noi totul e bine” ne plaseaza in no man’s land-ul dintre garduri, nu in spatele vreunuia dintre ele. “Dar era evident!”. O fi, doar ca pe mine caldura in care a invaluit Irina Moscu spatiul acela pustiit de interesul si afectul oamenilor cu acoperis m-a confiscat de la bun inceput, suspendanu-mi adesea sirul gandurilor pentru a lasa loc lacrimilor, cand de ras, cand de plans. Si m-a tinut asa pana la finalul in care textul polonezei Dorota Masłowska (ori poate tandretea Afrim-ului?) a transformat in fum, rand pe rand, personajele.
Povestile lor, carnoase, spumoase, invelind duritatea confesiunii in catifeaua mangaierii si imbracand nuditatea celei mai crunte saracii in haina celui mai sofisticat umor, pleaca de pe scena, traverseaza sala, imbiba foaierul, cuceresc strada. E de presupus ca in serile linistite ele ajung chiar si la cei al caror adevar il aduc in fata spectatorilor prea obisnuiti cu propriile lor garduri, cu propriile lor ziduri, cu propria lor piele, cu propria lor lume, pentru a mai fi atenti, fie si pentru o clipa, la ce e dincolo.
Ca orice spectacol mare, “Intre noi totul e bine” ingaduie clipe de neatentie, de plimbare, de reverie, de auto-interogatie. Actorii isi spun replicile, Manole e din nou, dupa muuuulta vreme, acel Manole pentru care teatrul e suprem, Dorina Chiriac e acolo sus, unde a fost mereu, parca cu un strop de intelepciune trista in plus, Istvan Teglas e un fel de clovn demential, dispus, pesemne, sa joace orice va nascoci vreodata mintea Afrim-ului, Cezar Antal e de la inceput la sfarsit metafora, fum, abstractul absurd cel plin de inteles, Liliana Ghita, Natalia Calin, Florentina Tilea adauga strat dupa strat, ton dupa ton, tact dupa tact, in ritmul cuvenit, muzica, luminile, afisele glamour, totul sunt la locul, la intensitatea lor potrivita, si din mijlocul acestui mecanism ce functioneaza ceas privirea paraseste prim-plan-ul, migreaza alandala, fixeaza siluete, rememoreaza amintiri, nascoceste planuri, zambeste nebagata de nimeni in seama, formuleaza intrebari.
Chiar ii vedem pe oamenii pe care ii vedem acum, pentru doua ore, pe scena? Iar noi, ceilalti, ne vedem intre noi, pe noi? Noi? Care noi? Si daca intre ei, amaratii fara de speranta ai zilelor si noptilor noastre, binele traieste flancate de ghilimele-santinele, intre noi, restul, ce mai e bine?
TNB – Sala Pictura
‘Intre noi totul e bine”
Text: Dorota Masłowska
Traducere: Sabra Daici
Regie & Univers Sonor: Radu Afrim
Scenografie: Irina Moscu
Muzica live: Cezar Antal
Sound design: Calin Topa
Light design: Roxana Docan
Video: Dimitris Palade
Actori: Dorina Chiriac, Marius Manole,
Istvan Teglas, Cezar Antal, Liliana Ghita, Natalia Calin, Florentina Tilea
