Text publicat in premiera de LiterNet
“Viata si moartea lui Richard 2” e numele spectacolului lui Radu Iacoban pe textul “Richard al II-lea” de William Shakespeare. Mai corect si mai complet, spectacolul lui Radu Iacoban (regie & adaptare), Tudor Prodan (scenografie & costume & video design) si Bogdan Gheorghiu (light design), tripleta careia ii datoram cateva dintre cele mai destepte, coerente, dense, ireverentioase si nelinistor-haioase spectacole ale Bucurestiului curent: “Constelatii” la Act, “Procesul caprei cu un ied” la Metropolis si, acum, acest Richard 2 la Teatrul Mic.
Paranteza: In chip curios, ghinionul care s-a abatut asupra teatrului de pe Sarindar s-ar putea dovedi, in timp, marele lui noroc. De cand cladirea ce ii gazduieste stalurile si etajul a fost inclusa pe lista imobilelor cu risc seismic clasa I, Mic-ul s-a vazut nevoit sa isi restranga activitatea cu publicul in cladirea adiacenta, ce gazduieste scena (pe care acum acum e instalat si publicul) si spatiile administrative.
E drept, s-a pierdut enorm la capitolul anvergura montarilor, numarul de spectatori s-a redus la un sfert, unele titluri s-au pierdut, iar pentru majoritatea a fost nevoie de readaptarea la un spatiu semnificativ mai mic, dar s-a castigat la capitolul intimitate, complicitate cu publicul si, usor-usor, au aparut si spectacolele despre care se vorbeste la superlativ: “Desteptarea primaverii” e nominalizat la cel mai bun spectacol al anului trecut in cadrul Galei UNITER 2018, “Tinutul din miezul verii” are cronici excelente, “Anul disparut 200/7” suna foarte tentant si, acum, acest Richard 2 are foarte putine sanse sa treaca neobservat. Paranteza inchisa.
Richard, asadar. 2. Considerat de multi ultimul rege adevarat al Angliei, ultimul “uns al lui Dumnezeu” ajuns pe tronul de la Westminster, Richard 2 este, pentru Radu Iacoban, Mihai I al Romaniei. Montat in lunile care au urmat mortii celui de pe urma simbol monarhic major al acestei tari, spectacolul este imbibat de trimiteri la destinul Regelui Mihai, paralelismele pe care Iacoban le stabileste intre destinul celor doi suverani fiind cat se poate de surprinzatoare si cutezatoare.
Deloc fortata aducerea la zi a povestii shakespeariene e sustinuta si de costumatia comunist-tovaraseasca, cu vagi urme mineresti, a gruparii Bolingbroke (aka Dej / Iliescu), ce preia puterea abdicata cu pistolul la tampla / sabia la piept / otrava in pahar. E rost si de hip-hop, de lumini de reality show, de poante cu telefoane fixe in plin Ev Mediu, de proiectii video ruland date istorice in stil de muzeu contemporan.
Dar e rost si de rostire inteligenta, ferita de emfaza gaunoasa, dar deloc ferita de emotie tragica, a marilor monoloage pe care Richard 2 (Ionut Visan) le rosteste in scenele sale de final, abandonat de oameni si de iluzii. E rost si de a intelege cumplitul sir, aproape nesfarsit, de renuntari, tradari, lepadari, acelasi pe vremea Richard-ului, ca si pe vremea ultimului Sire de Hohenzollern, rezultat al naturii umane mereu cautand tabara puternicului, invingatorului, stralucitorului clipei.
Iacoban nu isi propune, insa, sa dedice un imn regalitatii, oricat de stralucitoare i-ar fi, pentru unii, amintirea, oricat de tragic i-ar fi destinul. Spectacolul debuteaza infatisandu-ne un Richard conducand tara despotic, departe de orice regula si de orice Dumnezeu. El singur starneste vrajba careia ii va cadea, pana la urma, prada.
Pentru o plasare inca mai accentuata in contextul bucurestean al anului centenar, Richard 2 e, la inceput, un fel de Stefanita Voda din “Viforul” lui Delavrancea, Dabija si Manole de la TNB, mancat de demonii paranoiei, degraba varsatoriu de sange si prestatoriu de exiluri, perfect calificat pentru falimentarea tarisoarei, perfect incapabil sa se ridice la inaltimea ilustrului sau predecesor.
Pe acest Richard 2, ajungem sa-l compatimim, sa-l plangem, chiar (e marele merit al lui Ionut Visan ca isi conduce personajul de la demn de flegma la demn de lacrima), in crancena clipa cand uzurpatorul Bolingbroke plezneste, cu un zgomot scurt, comutatorul ce inchide neonul pe care sta scris, in varf de cruce: R2RI.
“Nu exista rege, nu exista salvator, nu exista Mantuitor, terminati cu prostiile astea”, pare a spune, sadic si banal, proaspat-instalatul nouveau roi, caruia Tudor Aaron Istodor ii imprumuta fix dramul de iresponsabilitate bine-controlata de care e nevoie pentru a strecura fiori reci pe sira spinarii privitorilor.
Dar acest Richard n-a fost niciodata Iisus-ul pe care ni l-am inchipuit noi, cei care alegem mereu sa idilizam trecutul pentru a evita, prin ingropaciune, prezentul cu ale sale responsabilitati. Acesta e mesajul profund nelinistitor pe care ni-l lasa Iacoban si ai lui, trupa de 8 actori interpretand 18 personaje in ritm aiuritor, cu o sincronizare aproape de perfectiune si o pofta de joc dementiala.
Efortului lor talentat, imaginatiei multivalente a lui Tudor Prodan, capacitatii continue de a se reinventa a lui Bogdan Gheorghiu si viziunii de ansamblu a lui Radu Iacoban le datoram un spectacol de teatru istoric, de teatru politic, de teatru de idei cum nu sunt prea multe pe scenele patriei centenare, oferit de un Teatru care, in ciuda severelor probleme imobiliare, se arata a fi din ce in ce mai Mare.
Teatrul Mic
Sala Atelier (scena Salii Mari)
“Viata si moartea lui Richard 2”
Text: William Shakespeare
Traducere: George Volceanov
Regie & Adaptare: Radu Iacoban
Scenografie & Costume & Video design: Tudor Prodan
Light design: Bogdan Gheorghiu
Actori: Ionut Visan, Tudor Aaron Istodor,
Cristi Iacob, Alex Voicu, Vlad Logigan,
Cezar Grumazescu, Lucian Iftime,
Gabriela Iacob, Andrei Seusan
