Les Films de Cannes à Bucarest 2019
Text publicat in premiera de LiterNet
CinemaPro plin. In avanscena, aranjamente florale, pe modelul festivalului Enescu. Cristian Mungiu in sacou si blugi, alaturi de un pupitru transparent, plasat in coltul din dreapta fata (perspectiva spectatorilor). Invitatii se succed la celalalt pupitru, asezat la buza din stanga a scenei.
Vorbele lui Mungiu apar undeva in josul ecranului, traduse in franceza si engleza. Cele ale oaspetilor sunt traduse live, oral, in franceza. Cea mai eleganta, cel mai bine organizata, dar si cea mai lunga dintre cele 10 gale de deschidere ale Les Films de Cannes à Bucarest a omagiat cei 50 de ani ai lui Vlad Ivanov (cu un laudatio by Laura Vasiliu si o roaba jubiliara cu vinul favorit al celui mai important actor de cinema al momentului), cei 30 de ani trecuti de la revolutie, cei 53 de ani de la “Un homme et une femme”. Si a mai fost vorba & emotia pentru cei 60 de ani pe care i-ar fi implinit unicul Alex Leo Serban.
Claude Lelouch pe scena. La 82 de ani. Jean-Louis Trintignant si Anouk Aimée pe ecran. La 89 si, respectiv, 87 de ani. In “Les plus belles années d’une vie”. Si Souad Amidou pe ecran. Françoise, fiica lui Anne (Anouk Aimée). 7 ani in capodopera originala (Palme d’Or 1966). 60 de ani in acest sequel neasteptat, bizar, usurel, adorabil (proiectat la Cannes 2019 in afara competitiei).
La Q&A-ul de dupa proiectie, realizat de cel mai important ro-critic activ de cinema al momentului, Ionut Mares, Lelouche a spus, printre altele, ca ii place vara, ii place iarna, ii place frigul, ii place caldura, ii plac oameni. “J’aime tout!” a concluzionat regizorul a carui prezenta, intr-o seara calda si blanda de octombrie, intr-un cinema de Bucuresti 2019, poate fi numit unul dintre cele mai frumoase si semnificative momente ale decadei ce sta sa se incheie.
“Les plus belles années d’une vie” confirma placerea de a fi a realizatorului sau. Placerea de a face cinema, de a filma chipurile actorilor care i-au adus celebritatea, strazile Parisului (cu care camera aproape ca face amor), Normandia si al sau legendar Deauville, satele anonime, dealurile idilice, soselele construite parca pentru Citroen-uri ce astazi nu se mai fabrica (dar care sunt inca sofate si vor fi mereu iubite).
Placerea de a mixa lungi secvente din vechiul film cu scene de acum, de a alterna fictiunea cu making-of-ul ori chiar documentarul, cadre realiste cu lungi pasaje onirice (fara a se sinchisi sa clarifice, ce ar mai fi de clarificat privind-o pe ea, privindu-l pe el, privindu-i pe ei privindu-se?).
Placerea de a combina melodii de atunci cu compozitii proaspete, felurite prelucrari al uluitoarei teme a lui Francis Lai cu pasaje gentile, la limita romantei.
Placerea nebuna de a se si a ne regala cu vocea lui Trintignant recitand Verlaine, rostind citate plasate undeva la granita intre poanta, banalitate si vorba memorabila, livrand glume si versuri politic-incorecte & cinematografic-destepte.
Placerea de a o face pe Aimée sa isi mai aseze o data, si inca o data, si inca o data suvita de par rebela ce se incapataneaza sa ii tot cada, de peste jumatate de veac, peste ochiul drept.
Intrebat de Mares ce l-a determinat sa faca acest nou film, Lelouche a povestit cum a proiectat pentru cei doi filmul-princeps in copie restaurata si cum, pe tot parcursul proiectiei, i-a privit privind ecranul, razand, lacrimand, vorbindu-si unul altuia la ureche. Atunci s-a hotarat ca merita sa incerce, atunci a reusit sa ii convinga.
Imperiala lui voce, uluitoarea ei frumusete & tinerete, deliciosul lui zambet strengaresc, ingereasca ei bunatate de a i se prezenta lui, celui ramas in trecutul lor (ori poate refuzand sa traiasca insuportabila fericire a gandului ca prezentul e cu putinta sa fie tot al lor), o data, si inca o data, si inca o data.
Pentru ei, timpul aproape ca s-a dus. Dar placerea de a trai a lui Lelouche le-a dat sens si a transformat povestea lor de dragoste de pe ecran intr-unul dintre marile mituri ale (post)-modernitatii. Si, stiti doar, miturile nu prea stiu sa moara.
Les plus belles années d’une vie
Franta 2019
Regie: Claude Lelouch
Scenariu: Claude Lelouch & Valérie Perrin & Pierre Uytterhoeven
Imagine: Robert Alazraki
Muzica: Calogero, Francis Lai
Actorie: Jean-Louis Trintignant, Anouk Aimée,
Souad Amidou, Marianne Denicourt, Monica Bellucci
