in Green Hours, Pop UP Theatrics

Jocuri corporatiste

Text publicat in premiera de LiterNet

Salonul unei case vechi de pe Calea Victoriei,  construita in stil eclectic candva in prima jumatate a secolului 19. Rochii de seara, cu umeri goi, perle false aplicate pe pielea bronzata. Costume negre, camasi albe, apretate. Receptie in onoarea unui numar de 24 (fix!) de invitati. Degustare de vin in mai multe etape & soiuri, inlesnita de o doamna eleganta, cu un chip familiar. Lumini stralucitoare, aer racoros, in contrast cu zapuseala de afara. Ce sa fie?

Pentru cei obisnuiti cu aerul oarecum nostalgic, vag prafuit, al Green Hours-ului ultimilor ani, schimbarea de ambianta e uimitoare. E drept, nu ne aflam in clasic-legendarul subsol, ci in camera de la strada a parterului venerabilului imobil de la numarul 120, dar senzatia de innoire persista. Foarte placuta si datatoare de sperante!

Ocaziunea festiva se numeste Muzeul minciunilor , proaspata premiera a deja-consacratului cuplu Peca Stefan (dramaturg) – Ana Margineanu (regizor), caruia i s-a alaturat, cu aceasta ocazie, regizoarea americana Tamilla Woodard (cu care cei doi au mai colaborat si in alte proiecte, de pilda Inside MŢR). Amfitrionii sunt cei 5 actori (Ilinca Manolache, Alina Petrica, Ana Bianca Popescu, Daniel Popa, Viorel Cojanu), vinul e Jidvei, iar chipul familiar care il insoteste e chiar ea, Roz Ana.  Invitatii sunt, desigur, spectatorii.

Pret de doua ore, cei 30 de oameni sunt prinsi intr-un joc cu 5 runde. Sunt multe sute de puncte in joc si oarece premii. Ilinca Manolache conduce ostilitatile, ceilalti 4 actori conduc echipele in care sunt distribuiti spectatorii. Se sta pe scaune de epoca, pe perne confortabile, in picioare. Se discuta, se nasc controverse, se iau decizii, se tin monologuri, se rade.

Cumva, e un joc de societate. Altcumva, e genul de activitate corporatista ce incape sub termenul de team-building ori sub cel de social skills training. Cu siguranta, e genul de intamplare teatrala neobisnuita la care e bine sa mergi cu o sticla de apa pentru ca vinul e neasteptat de mult si destul de bun.

Parte din runde nu sunt prea limpede legate de tema adevarului si a minciunii. Asemanarile cu un joc tv sunt, uneori, prea mari, daunand, pe alocuri, originalitatii. Ce incepe jucaus & generalizator nu se termina in nota percutanta & individualizatoare care era, poate, de asteptat. Sigur, de dorit.

In ciuda tonului grav al actorilor, scena rundei de pe urma, in care fiecare spectator e invitat sa isi recunoasca propriile pacate ambalate sub forma mincinoasa, nu are tensiunea care i-ar fi facut pe marturisitori sa-si preschimbe zambetul de duminica seara in rictus de groaza. Un aer de “mintim, recunoastem ca mintim, recunoastem ca, cel mai adesea, minciuna are un scop total meschin. Asa, si?” insoteste finalul.

Nu e neaparat un rateu. Seara curge agreabil, jocul prinde, actorii sunt carismatici, casa si vinul le-am laudat mai sus. Doar ca, asemenea chiar si celor mai reusite jocuri corporatiste, sondarea adancimilor e, pana la urma, evitata. In cazul corporatiilor, acesta e rezultatul dorit. In cazul premierei de la Green, e poate vorba despre o lipsa de curaj si de incredere in capacitatea oamenilor de a (se) recunoaste.

Teatrul LUNI de la Green Hours & Pop-Up Theatrics
Muzeul minciunilor
Text: Peca Stefan
regia: Ana Mărgineanu & Tamilla Woodard
Scenografia: Gabi Albu
Miscarea scenica: Andreea Duță
DJ sound design: Dani Ionescu
Actori: Ilinca Manolache, Alina Petrica
Ana Bianca Popescu, Daniel Popa, Viorel Cojanu

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.