Text publicat in premiera de LiterNet
Femei la masa de joc. Carti cu barbati. Goi.
Asa incepe, asa se termina “Legături primejdioase”. 3 ore si 35 de minute la reprezentatia de pe 28 martie 2019. Inca un spectacol-maraton, inca un mare spectacol, in aceasta stagiune care a instituit, de la “Zbor deasupra unui cuib de cuci” si “Coriolanus” incoace, starea de gratie.
O masa lunga. La un capat, un podium gazduind budoarul doamnei de Merteuil (Diana Cavallioti). La celalalt, alt podium gazduind felurite incaperi si, mai mereu, pe domnul Valmont (Florin Piersic Jr.). Deasupra, trei candelabre, mai multe microfoane si inaltul scenei Teatrului Mic. De o parte si de alta, publicul.
Decorata abundent si multi-color, masa prelunga are buzunare, sertare, ascunzisuri. Ea va servi, la rastimpuri, drept catwolk, pat, loc de trecere, gradina, spatiu de joc (de carti), spatiu pentru duel, catafalc.
Elementul principal al unei scenografii pe care Cristina Milea & Cezara Negoescu au reusit sa o ancoreze atat in secolul 18 (cand Choderlos de Laclos isi scria romanul epistolar de la care a pornit totul), cat si in secolul 21 (cand povestea ramane la fel de actuala, la fel de ireverentioasa, la fel de provocatoare, la fel de pilduitoare). Bonus, Cristina Milea produce o fastuoasa serie vestimentara care si-ar merita propriul text. Pana atunci, reverenta!
Luminile lui Daniel Klinger si muzica Adei Milea completeaza echipa care, alaturi de regia lui Cristi Juncu, produce unul dintre cele mai fluente, bine-proportionate, echilibrate spectacole de vazut pe scenele noastre in anii de pe urma. Nimic nu lipseste, nimic nu prisoseste.
Rostirea e tihnita, tonul adecvat, nivelul sonor, cand mediu, cand soptit. Se ridica vocea atat de rar, incat nu pare ca suntem la teatru, ci la o conversatie intre prieteni.
In ciuda machiajului care completeaza tusa baroque noir a universului vizual, actorii evolueaza cu o naturalete exemplara. Sunt momente, nu putine, cand Piersic si Cavallioti dau senzatia ca te-ar putea invita la o bere, in Control-ul vecin. Chiar, cati din fidelii noptilor bucurestene traite-departe-de-acasa ar cadea prada diabolicului cuplu Madame de Merteuil – Monsieur Valmont?
*
Cuplul cel “diabolic”, asadar. Pe de o parte, seducatori fara scrupule, gropari ai idealurilor castitatii, corupatori ai fidelitatii. Pe de alta, dusmani ai ipocriziei, inamici ai refuzului maturizarii, mazgalitori peste rozul cu care unii & unele aleg sa-si coloreze existenta.
Joaca de-a diavolul ii costa, pana la urma, pe cei doi. Aparent, pe el mai mult decat pe ea. Desi, nu e chiar sigur ca asa stau lucrurile.
Textul acesta prodigios poate fi privit in fel si chip si peruca. Cand sunt unul cu celalalt, Madame de Merteuil – Monsieur Valmont isi dau jos perucile. Semn ca intre ei nu e loc de falsuri. Sau, ma rog, semn ca intre ei nu e loc de acel tip de falsuri cu care isi umplu adesea relatiile oamenii.
Doar ca lungul drum al mințirii de sine e ceva mai complicat decat isi inchipuie cei doi care se joaca de-a diavolul pana dau de un fel de Dumnezeu si se ard. Arsura se traduce printr-un tipat controlat (la Cavallioti), printr-o serie de replici (discurs de despartire) rostite plat, fals-rece, in contradictie flagranta cu nesiguranta privirii si caldura invaluitoare a gesturilor (la Piersic).
Nu doar perucile falsifica, ci si mistificarea propriilor sentimente.
*
Poate ca recursul la Biserica ar fi putut suna, in 2019, vetust (desi….). Esenta de muzica a Adei Milea, intonata cand si cand de actori, solo sau in grup, sterge, insa, orice potentiala urma de praf. Apelul la Divinitate contine fix doza de umor care il aduce in post-modernitate, fara a-l deposeda de “ce-ul” de mister.
*
Schimbarea de generatii de la final ar putea lesne vorbi despre sfarsitul inocentei si perpetuarea, adancirea decadentei. Juncu, insa, nu ingaduie rezolvarile facile si raspunsurile limpezi.
In contrapunct cu iesirea usor conventionala din scena a lui Danceny (Cezar Grumăzescu), Cecile (Silvana Mihai) isi asuma implinirea procesului de maturizare si face pasul catre urmatoarea varsta, fara a da insa defel senzatia ca isi va face din joaca de-a diavolul un job pe viata.
Instruirea in ceea ce unii numesc pacat si lepadarea de ceea altii numesc ipocrizie sunt de natura sa ofere un bun CV de pornire.
*
Chiar si interpretand in forma cea mai neromantata cu putinta termenul de nemurire, e imposibil sa nu fi tulburat de asemanarea dintre Florin Piersic jr. de acum si seniorul sau, pe cand acesta avea 50 de ani.
Pentru a va convinge, priviti-l pe marele actor care este fiul in “Legături primejdioase” si cautati-l apoi pe senior in spectacolul de teatru tv “Visul unei nopti de iarna”.
Ar fi frumos de stiut ce gandeste Rodica Mandache (Doruleț, in piesa lui Mușatescu, matusa Rosemunde, in cea a lui Christopher Hampton) despre toate acestea :).
*
Intimitatea in relatia cu actorii pe care o ofera indicatiile de regie ale lui Juncu si mizanscena & mizanstalul Cristinei Milea e memorabila. Nici la Green, nici la Act, nici atatea spatii mici nu pare ca exista o asemenea apropiere intre actor si spectator.
Efectul acestei apropieri e un straniu transfer de stare care se produce incet si temeinic. La pauza (care intervine dupa mai bine de 2 ore de spectacol), in linistea neobisnuita a strazii Constantin Mille (prelungire neasteptata a tihnei de pe scena), n-ar surprinde pe nimeni daca Piersic ti-ar cere un foc (si apoi te-ar invita la Control, vezi mai sus).
*
Ce lucru straniu! Un text atat de contondent, o derulare de evenimente ingaduind atatea rasturnari de trupuri si de situatie, si, totusi, asa o stare generala de calm, de firesc!
Emblema bascularii infinit-delicate de la o stare la alta o ofera Alina Rotaru (Madame de Tourvel), a carei evolutie somptuoasa, al carei etern balans, exceptional controlat, intre rece si fierbinte, merita toate aplauzele.
*
Sunt aproape 25 de ani de cand l-am vazut pentru prima oara pe scena. Se intampla la Bulandra, cu ocazia “Patului lui Procust” al Catalinei Buzoianu. Juca chiar rolul lui Camil Petrescu, inventat special de regizoare pentru dramatizarea romanului.
Pe atunci, sala din Gradina Icoanei avea locuri pentru spectatori si pe lateralele scenei. De cate ori am vazut spectacolulul, de acolo l-am vazut.
Mi-l amintesc plimbandu-se in jurul celorlalte personaje, cu un carnet in mana, atent sa nu se impiedice de spectatori. Furati de farmecul unui spectacol devenit legendar, in care straluceau Maia Morgenstern, Zoltan Octavian Butuc, Daniela Nane, Marius Capota sau George Ivascu, putini il remarcau pe el.
La un sfert de secol distanta, Florin Piersic Jr. a devenit genul acela rarisim de artist in prezenta caruia mastile, perucile si toate celelalte elemente de fuga devin inutile. Jos palaria!
Mic – Sala Atelier (aka scena Salii Mari)
“Legături primejdioase”
Text: Christopher Hampton
Dupa romanul lui Choderlos de Laclos
Traducerea: Irina Velcescu
Regie: Cristi Juncu
Scenografie & Costume: Cristina Milea
Asistent scenografie: Cezara Negoescu
Lumini: Daniel Klinger
Muzica: Ada Milea
Actori: Florin Piersic Jr., Diana Cavallioti,
Alina Rotaru, Silvana Mihai,
Rodica Mandache,
Cezar Grumăzescu, Ionut Visan,
Ana Bianca Popescu, Beatrice Peter
