Text publicat in premiera de LiterNet
69. Varsta. Aniversare. O banana. O sticla de vin. O oglinda. O masa. Cutii cu benzi de magnetofon. Fum. Mult fum.
Un batran ascultandu-se pe sine, versiunea cu 30 de ani mai tanara, povestind intamplari de pe vremea cand prima cifra a varstei era 2. Prezent ascultand trecut povestind un trecut indepartat.
Constantin Cojocaru in Ultima banda a lui Krapp la unteatru. sala mica.
E seara Oscarurilor, gala 2019, si preziua difuzarii ultimului episod din True Detective, seria 3. Triumfator la Hollywood, Mahershala Ali straluceste inca mai abitir in serialul HBO, in rolul unui politist tanar, in rolul unui politist ajuns la varsta maturitatii, in rolul unui politist pensionar. Montajul (Leo Trombetta, vezi si Narcos) baleiaza rapid intre cele trei planuri temporale. Rapid pana la, uneori, confuzie.
Ce e fumul la Krapp e montajul la True Detective. Sursa de dezorientare. De confuzie. Pentru spectator. Pentru ca ea / el sa poata empatiza, fie si pentru o clipa, cu personajul central. Victima progresiva a Alzheimer-ului (cu siguranta, Mahershala, aproape sigur, Cojocaru), victima sigura a trecerii timpului, a presimtirii sfarsitului, a zidirii in singuratatea adanca ce i-a insotit, de fapt, toata viata.
Luminile lui Toma Danila (factotum in productia de la unteatru) potenteaza remarcabil chipul ultra-expresiv al marelui actor care este Constantin Cojocaru (cele mai multe dintre aplauzele datorate lui Danila sunt pentru inspiratia de a-i acorda acestuia, in fine, un rol principal!). Tri-alogul dintre chipul de acum, vocea de atunci si faptele de dinainte de atunci e memorabil!
Personajul lui Beckett se asculta cu placere, cu pofta, cu pasiune. Uneori, se enerveaza. Alteori, se ingana, cu precizia cu care fanii recita refrenele trupei favorite. In acest caz, trupa favorita e propria existenta.
Asemenea politistului din Arkansas, eroul ne-numit al lui Cojocaru afla (a cata oara?) toate faptele care i-au format viata, fara a avea acces la vreun inteles. Cum e atunci cand stii tot si nu ai inteles mai nimic? Cand rostul se incapataneaza sa scape? Cand cateva intamplari venerabile, traite, rememorate, visate, uitate, pierdute, descoperite, re-descoperite, re-acoperite, re-inventate, par cheia de bolta a vietii unui om ce a ratacit, de a posedat candva, stiinta de a privi cerul, inaltul, viitorul?
unteatru, sala mica
“Ultima banda a lui Krapp”
Text: Samuel Beckett
Traducere: Toma Dănilă & Ania-Tudoran Dănilă
Regie & Scenografie & Lumini & Muzici: Toma Dănilă
Actorie: Constantin Cojocaru
Afis: Valentin Vârlan