Linistea nu inseamna lipsa dansului

Text publicat in premiera de LiterNet

Daca vorbirea e modul de manifestare al creierului, de ce n-ar fi dansul modul de manifestare al trupului? Nu exista cumva o legatura directa intre felul in care un om vorbeste si cel in care danseaza?

De ce e nevoie de muzica pentru a dansa? De ce nu ar suficiente cuvintele? De ce ar fi nevoie pana si de cuvinte? De ce nu ar fi suficienta linistea? Linistea perfecta, dincolo de orice fosnet, dincolo de orice respiratie, dincolo de orice.

In 1965, Gigi Caciuleanu isi facea debutul ca dansator intr-un spectacol montat pe scena Teatrului Mic de catre Miriam Raducanu. In 2015, Gigi Caciuleanu a incheiat primele doua reprezentatii ale spectacolului “Un minut de dans sau UF!!!” dansand pe scena Teatrului Mic cu Miriam Raducanu. Parte dintre intrebarile acumulate in cei 50 de ani de cariera sunt condensate de Caciuleanu in aceasta cea mai noua premiera a sa si reproduse in paragrafele de deschidere ale acestui articol.

Care articol ar fi trebuit sa se numeasca “Metabolism sau Cand se lasa seara peste Teatrul Mic”, omagiind in acest fel similaritatile dintre demersul auto-interogativ al marelui coregraf si cel al lui Corneliu Porumboiu din “Metabolism sau Cand se lasa seara peste Bucuresti”. Doi extraordinari artisti, aflati in acel moment al vietii lor profesionale in care isi iau la intrebari propria arta, rostul si instrumentele ei. Si care in trenul acestei calatorii de auto-cunoastere ofera loc oricarui pasager-spectator suficient de curios, rabdator si curajos pentru a explora ne-explorabilul.

“Un minut de dans sau UF!!!” ofera un pirandellian joc al planurilor, ipostazelor, oglinzilor. Caciuleanu este, pe rand, gazda a spectacolului, istoric al propriei cariere, filozof al disciplinei pe care o reprezinta, dansator, coregraf la repetitii, coregraf admirandu-si propria creatie finalizata, recitator, poet, actor, vedeta primind aplauzele de final ale unui public fericit si imbujorat, elev al profesoarei ce, la 91 de ani (!), il conduce cu lejeritate intr-un dumnezeiesc moment de improvizatie (Caciuleanu si Raducanu dansand as Louis Armstrong’s music goes by and fades out….), umil receptor al aplauzelor inca mai furtunoase ce au urmat. Muzica ce s-ar cuveni sa insoteasca dansul exista in varianta 100% playback, in versiune integral live, in formula mixta (interventie “vie” peste un material pre-inregistrat) sau nu exista deloc. Dansul e insotit cand de fond muzical, cand de fundal recitativ (versuri de Eminescu si Caciuleanu), cand de liniste. In fine, intreg spectacolul se construieste cand din interactiunea directa a lui Caciuleanu cu publicul, urmata de cea cu sine insusi, apoi cu cei doi dansatori (Irina Stefan si Razvan Stoian, hiper-expresivi, impresionanti din punct de vedere tehnic) si cu responsabilulul pentru entuziasmanta coloana sonora (Paul Ilea), si iar cu publicul, si iar cu sine insusi, si iar, si iar, si iar.

Tablourile de spectacol in spectacol alterneaza cu cele de spectacol despre spectacol. Cele de productie coregrafica gata pentru scena (trei minunate momente, din care cel median, dansul cuplului pe versurile “Glossei” este capabil sa opreasca respiratia publicului) sunt mixate cu cele de laborator (improvizatie pe tema repetiilor pentru un spectacol de dans). Spectatorii sunt, succesiv, martorii unui spectacol, ai cautarilor care au dus la nasterea lui, ai intrebarilor care i-au cercetat ratiunea de fi si felul de a fi. Totul invelit in poanta, in lirism, in ironie, in melancolie, intr-un ritm pe care doar tic-tac-ul interior al unui om cu perfecta ureche muzicala, coregrafica, artistica il poate genera.

Versiunea finala a titlului acestui text face o reverenta unui vers din Robin and the Backstabbers. “Linistea nu inseamna lipsa muzicii” exprima acea prezenta absenta din vorbirea, gandirea si simtirea curenta ale oamenilor. Conditionand prea adesea dansul de muzica, muzica de zgomot, filmul de actiune, poezia de cuvinte, existenta de divertisment, riscam sa ratam rarele sanse pe care le avem pentru a face saltul peste pragul dincolo de care incepe cu adevarat arta. Adica, viata.

Linistea nu înseamna lipsa muzicii,
Sa ai umor nu-nseamna sa spui bancuri,
Dragostea nu inseamna flori şi, mai târziu, copii,
Invazie nu înseamnă doar soldaţi şi tancuri.

Teatrul Mic
Premiera in cadrul Festivalului George Enescu 2015
“Un minut de dans sau UF!!!”
Spectacol de Gigi Caciuleanu
Asistent-coregrafie: Lelia Marcu-Vladu
Muzica: Paul Ilea
Dansatori-actori: Gigi Caciuleanu, Irina Stefan, Razvan Stoian, Paul Ilea
Guest-star: Miriam Raducanu