in Tandarica

Lungă istorie

Text publicat in premiera de LiterNet

Greu de spus daca atunci cand a gandit papusa ce avea sa il reprezinte pe Rege in prima parte a spectacolului „Regele moare” de la Teatrul Tandarica, Sabina Veșteman a avut in minte chipul filozofului Mihai Sora, omul a carui senectute e un asa indemn pentru a trai cu aripile larg deschise cum putine exista in Bucurestiul acestor ani.

Fapt este ca, intr-o seara de septembrie 2018, venerabilul tanar domn a ocupat un loc in primul rand al Studio Anima, micuta sala catarata la etajul 4 (fara lift!) a renovat-aratosului teatru de papusi din Piata Lahovari. Pentru spectatorii amplasati pe scaunele din spate, chipul sau s-a suprapus peste cel al papusii manuite & vorbite de Ioan Brancu. Intamplatoare sau nu, asemanarea a fost tare tulburatoare.

Intamplator sau nu, spectacolul de la Tandarica si-a avut premiera in toamna tarzie a anului trecut, in apropierea debutului celuilalt „Regele moare” al Bucurestiului, cel al sotilor Andrei si Andreea Grosu, al Marianei Mihut si al lui Victor Rebengiuc de la TNB. In zilele cand un Rege murea cu adevarat.

In versiunea spectacolului pentru adulti de la teatrul de copii, cea mai neobisnuita dintre piesele lui Ionesco ni se prezinta in formula prescurtata, eliberata de cateva portiuni de text si personaje secundare. E vorba de om, doar de el, de viata si de moartea lui, aceleasi de la inceputul pana la sfarsitul timpurilor.

Decorul supraetajat al Sabinei si Biancai Veșteman creeaza intimitate, detalii, specific. Gesturile si monologul de final, impartite intre Rege (Ioan Brancu) si Regina (Liliana Gavrilescu), sterg toate urmele care ar putea individualiza, personaliza, particulariza.

Nu e vorba de un sfarsit, ci de Sfarsitul. Nu e vorba de un destin, ci de Destinul. Nu e vorba de o moarte, ci de Moartea.

Omuletul lui Gopo urca pe trepte animate. Omul Elizei Pauna coboara pe treptele descompunerii. El dispare,  de la o clipa la alta, de la o smulgere la alta, pentru a se pierde intr-un neant fara recurs.

La Tandarica, papusile au papusari. Prin urmare, papusile infatisand oameni au papusari care la manuiesc. La Tandarica, ultima privire a metaforei pe nume om e indreptata spre metafora pe nume zeu. Si zeul lacrimeaza.

Tandarica – Anima Studio
Regele moare”
Text: Eugen Ionescu
Adaptare & Regie: Eliza Pauna
Scenografie: Sabina Veșteman, Bianca Veșteman
Design papusi: Bianca Veșteman
Constructie papusi: Daniel Stamate
Muzica: Bobo Burlacianu
Actori-papusari: Ioan Brancu, Lililiana Gavrilescu,
Cristina Țane, Mona Toncu,
George Simian, Stefan Craiu

Foto: Andrei Rosianu

Write a Comment

Comment