in Ecrane

Lungul drum al vietii catre moarte

B-IFF 2014
Text aparut initial pe LiterNet

film al căderii şi al decăderii,

film al plimbărilor de acum prin Roma de atunci,

film al soarelui orbitor şi al nopţilor albe,

film al caselor vechi şi al pajiştilor verzi,

film al acoperişurilor sufocante şi al muzeelor pustii,

film al epocii de silicon, botox şi remix, ironic-îngăduită de coloane de marmură, de granit, de demult,

film al catolicismului vid, al centenarilor sfinţi de la ora 5, dar şi al misterului pândind în răcoarea bisericii,

film al post-modernismului post-artistic şi al renascentismului cu sens pierdut în negura secolelor,

film al sinuciderilor tardive şi al înmormântărilor ca o defilare pe catwalk,

film al iubirilor care n-au murit şi care nu vor trăi vreodată,

“La grande bellezza” spune povestea unui om ce îşi suspendă, pentru o vreme, drumul spre viitor, adică spre moarte. Ocheanul întors spre trecut îl ajută să înţeleagă câte ceva din cele ce au fost, din cele ce a fost, dar nu înţelegerea e marele câştig al călătoriei prin cenuşa imperiului propriei vieţi, ci o anume înţelepciune, o anume îngăduinţă, o anume candoare.

Jef Gambardella, personajul pe care Paolo Sorrentino e imposibil să-l fi creat fără chipul lui Toni Servillo în minte, priveşte în ochi adevărul, nu se minte o clipă, nu îi cruţă nici pe ceilalţi (dialogul său de seară şi de acoperiş cu prietena aceea devorată de auto-admiraţie e o capodoperăƒde demascare blând-platoniciană a imposturii în dosul căreia obişnuim să ne ascundem) şi de la înălţimea acestui imens avantaj plonjează în lume, o priveşte, o miroase, o ascultă, o mângâie, o iubeşte.

Artă a insinuării în cutele sinelui singuratic, cinema-ul îşi demonstrează încă o dată splendida capacitate de a omagia, dincolo de poveste, de cuvânt şi de sens, omul şi faptul de a trăi. Triumful lui Sorrentino (nu mai puţin triumful lui Servillo) e de a dibui în textura vieţii acea minusculă particulă care îl poate face pe un individ al prezentului să admită toate eşecurile civilizaţiei căreia îi aparţine şi să meargă, totuşi, mai departe.

E de imaginat cum, la sfârşitul timpului, când paharul de whisky se va fi golit, zorii se vor fi ivit şi muzica se va fi terminat, un om pe un acoperiş va privi La grande bellezza şi îşi va spune: “Da, aşa e, am ratat totul în viaţă, dar a meritat fiecare secundă”.

“La grande bellezza”
Italia 2013
Regie: Paolo Sorrentino
Scenariu: Paolo Sorrentino, Umberto Contarello
Imagine: Luca Bigazzi
Muzica: Lele Marchitelli
Actori: Toni Servillo

Leave a Reply for gigixy Cancel Reply

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Webmentions

  • Viata prin care plutim | Daily Acting 6 April 2014

    […] prafurile, licorile si goliciunile de rigoare (ecouri din fabuloasele petreceri de acoperis din „La Grande Bellezza” si din infernul orgiastic din „Shame” sunt de auzit, cand si cand, in „The Big […]

  • Intervalul care ne uneste | Daily Acting 6 April 2014

    […] Ce s-ar intampla daca fabuloasele dialoguri de pe decandent-superbele terase ale Romei  din „La grande bellezza” s-ar produce pe insalubru-seducatoarele acoperisuri ale blocurilor Havanei? Ce s-ar intampla daca, […]

  • Si apoi? | Daily Acting 6 April 2014

    […] pe care un om si le poate fabrica (Agata Kulesza jucand voluptuos, in stil Toni Servillo in „La grande bellezza”, strania dulceata decadenta ce acompaniaza lungul drum al vietii catre moarte). Doua femei, din […]

  • Conversatii inainte de inmormantare | Daily Acting 6 April 2014

    […] fost anul cand cel putin doua capodopere cinematografice au vizitat ecranele romanesti. “La grande bellezza” si “Winter sleep” apartin genului acela rarissim de film care te amuteste treptat, te […]

  • La grande bellezza (2013) | Kul's Movies 6 April 2014

    […] – am o “prejudecata” / setting / preludiu pt. filmele care reusesc sa ma castige de la primele 3 cadre. did. – tot fimul e plin de cadre ff misto si anticipabile (ex.: uite prin fereastra asta mare si goala pe care se tot insista n-ar fi misto sa treaca pitica aia creepy – parca rupta din Twin Peaks – lent asa… si trece) – se straduie mult pe camera. macara, filmare elicopter. – plus, e altfel. da, are ceva din Holy Motors (2012) dar ala era o muiere catre public si e despre cinema, si e mult-mult mai criptic. – are fir epic (!). nu parea din trailer, ba are si e chiar solid & consistent. – filmul este despre viata unui scriitor monden si blazat care a ajuns la 65 de ani si cauta reinventarea (radacinile) – solutia. – decadent(as). pretentios, usor pedant. “deosebit” – Ramona este superba. striparita la 40 de ani cu care are o mini-poveste, singura prezenta feminina din film de care se ataseaza. & dies. aparitie fix ca o tigare. in genul Monica Belluci milfy. – laitmotivul “De ce n-ai mai scris?”, raspuns: “Ca am iesit prea mult seara in oras” 🙂 inexact. – personajele sunt ‘solo vecchii’ – arta si decadenta – obsesia marii – girafa, si nu elefantul. mai pe eleganta, mai pe cu motz. – si radacinile sale erau marea. – actorul T.S. face un rol de referinta. premii? – daca era facut de Hollywood era o poveste gen Sideways (2004) – &qout;Da, aşa e, am ratat totul în viaţă, dar a meritat fiecare secundă" […]