Text publicat in premiera de LiterNet
Teatrelli. Spațiu cultural & casă venerabilă în piața Lahovari din București. Foaier. Public așteptând îngăduirea accesului în sală. Un voice-over feminin rostește cuvinte în engleză. Par comenzi pentru o mașinărie. Începe accesul în sală.
Câte două rânduri de fotolii flanchează trei dintre cele patru laturi ale spațiului de joc. În mijloc, cei patru performeri-dansatori: Alexandra Mihaela Dancs, Paul Cimpoieru, Denis Bolborea, Simona Dabija. Undeva aproape de a patra latură, povestitoarea (Nicoleta Lefter), așezată pe un leagăn construit dintr-un skateboard (scenografia: Cristina Milea). Pe locul obișnuit al barului din Teatrelli, perfomerul-muzician Vlaicu Golcea și Florin Fieroiu, autorul conceptului (hai să-l numim coregraf-regizor) care a dus la Urban GIF Show.
Textul autoarei dramatice brașovene Elise Wilk focalizează 24 de ore din viața unui mare oraș. Deși el ar putea fi oricare, anumite elemente vizuale (de pildă, sigla STB) îl individualizează. E vorba de București.
Poemele urbane ale lui Wilk urmărește patru personaje: un bărbat rămas singur, o femeie singură într-o căsătorie, un adolescent ai cărui părinți se ceartă, o stewardesă care zboară mai întâi la Palermo și apoi la Viena.
Cei patru dansatori urmăresc și nu prea vorbele povestitoarei. Poate că fiecare dintre ei e unul dintre cele patru personaje din narațiune sau poate că nu. De pildă, atunci când auzim despre stewardesa care își trage troller-ul pe trotuar parcă o vedem pe Mihaela Dancs transformând vorbele în gesturi. Ori poate o impresie.
Gesturile dansatorilor sunt mai mereu repetitive. Minimum 3-4 repetiții pentru fiecare succesiune de 3-4 mișcări. Ca într-un GIF pe care niciodată nu îl vezi o singură dată.
Printre cele patru fire narative principale, Elise Wilk strecoară mici fraze despre mulți alți locuitori ai orașului. Alte fraze privesc soarele, luna, aerul, luminile, culorile, sunetele orașului.
Proiecțiile video și grafica (Ioana Ilaș-Bodale, Mircea Ilaș) acoperă podeaua și peretele în dreptul căruia nu stau spectatorii. Uneori, imaginile dau senzația de vertij. De multe ori, imaginile sunt blurate.
În ciuda texturii electronice, muzica (Vlaicu Goicea) încălzește, complementând în chip potrivit timbrul blând al Nicoletei Lefter. În porțiunile non-verbale, sunetele evocă ritmul și un anumit timp al orașului, nu neapărat cel prezent
Puse împreună, adunate în același loc, vorbele, mișcările, muzicile și imaginile formează un obiect frumos. Să-i spunem spectacol de teatru-dans-video-muzică, omagiu ascuns pentru un oraș și oamenii lui.
Voice-over-ul înregistrat, în engleză, revine pe final. Comenzile sale sacadate vizează, într-adevăr, niște mașinării. Sau poate niște semi-mașinării. Jumătate om, jumătate automatom. Deitațile viitorului.
Poate că ce am văzut s-a petrecut în universuri paralele. Vocea povestitoarei e de azi, mișcările dansatorilor dintr-un mâine. Poate de aceea recunoaștem în gesturile lor doar fragmente, cioburi din vorbele Nicoletei. Doar ecouri din Șeherezada vor mai fi de auzit în lumea oamenilor-mașini.
Teatrelli
Urban GIF Show
Text: Elise Wilk
Regie & Coregafie: Florin Fieroiu
Muzică: Vlaicu Golcea
Scenografie: Cristina Milea
Video & Grafică: Ioana Ilaș-Bodale, Mircea Ilaș
Actori & Dansatori Performeri: Nicoleta Lefter,
Alexandra Mihaela Dancs, Paul Cimpoieru,
Denis Bolborea, Simona Dabija
