Text publicat in premiera in LiterNet
A fost, mai intai, un text, “Märtyrer”, scris de dramaturgul german Marius von Mayenburg si publicat in 2012. Un an mai tarziu, un spectacol de teatru, montat chiar de autor, la Berlin. Apoi, alta versiune scenica, dupa o forma adaptata a textului, la Moscova, in regia rusului Kirill Serebrennikov. Titlul: “(M)uchenik”. O noua adaptare si, in 2016, premiera la Cannes a filmului , cu titlul international “The Student” (premiul François Chalais, in sectiunea Un certain regard). Turnat, vreme de o luna, cu o distributie formata din profesionisti si amatori, in Kalingrad, oras astazi rusesc, dar vreme indelungata german (Königsberg, pana in 1946). Ajuns, in primavara lui 2017, si pe ecranele romanesti, sub numele “Mucenicul”.
Secretul traseului efervescent al textului sta in tema sa ultra-actuala: un adolescent singur la parinti (de fapt, singur la mama divortata) abandoneaza placerile uzuale ale varstei si alege sa citeasca realitatea exclusiv prin grila Bibliei mototolite pe care o poarta in buzunarul din spate al pantalonilor si din care citeaza non-stop. Un tanar care alege sa se auto-fanatizeze, fara a “beneficia” de aportul vreunui anturaj care sa-l indemne la asta.
Confectionandu-si un profil de calugar ce alege sa-si traiasca pustia la oras, Venya (jucat impecabil de un Pyotr Skvortsov cu alura de dark rock-star) e in razboi declarat atat cu mirenii, cat si cu biserica, contestand si ridiculizand in egala masura atat profesorii de stiinte reale, cat si pe cel de religie. Asemeni modelului de Christ de la care se revendica, ingaduie, totusi, alaturi de el un ucenic, pe Grigori, un coleg de clasa de liceu, care are un defect locomotor din nastere, motiv de ironii si agresiuni fizice din partea fetelor si, respectiv, baietilor de aceeasi varsta. Din pacate pentru el, dar si pentru finetea scenariului cinematografic, Venya citeaza trunchiat din Biblia, dupa cum tot trunchiat intelege prietenia cu Grigori, luind din ambele fix elementele care ii alimenteaza furia si fiind orb la toate celelalte nuante.
Subrezenia personajului aparent principal se developeaza mai ales in oglinda cu cel al profesoarei de biologie Elena (impresionanta Viktoria Isakova), care contrazice, mai intai cu amuzament, apoi cu crescanda incrancenare, ascensiunea ideilor lui Venya, ascensiune a carei spirala cvasi-ne-controlata ajunge sa cuprinda in epicentrul ei toate cadrele didactice ale scolii si pe mama tanarului. Portretul de plan secund al imaginarului colectiv rusesc contemporan (asemanare teribila cu cel mioritic) ii reuseste de minune lui Serebrennikov. Intr-o massa de indivizi incapabili sa-si articuleze propriile idei si credinte intr-un sistem de gandire autonom, pseudo-ideologia inventata de furorile misterioase ale unui tanar solitar patrunde ca in branza.
Profesoara de biologie e insa un adversar redutabil. Si, desi, pare ca sansele ca ratiunea femeii ce alege sa urle, demascand mascarada, nu are nici o sansa sa triumfe, finalul “(M)ucenicului” rastoarna calculele hartiei. Si rescrie intreaga istorie a filmului. Cine e, pana la urma, adevaratul mucenic, adevaratul om care sufera, care se sacrifica pentru ideile sale? Cine crede cu adevarat in ceva (de pilda, in justetea unei societati construite pe ratiune si toleranta)? In caz de perspectiva crestina, cine e Iisus-ul care se va rastigni pentru a salva omenirea de pacatele sale gen prostie, obscurantism, intoleranta?
“(M)ucenicul”
Rusia 2016
Regie: Kirill Serebrennikov
Scenariu: Kirill Serebrennikov, Marius von Mayenburg
Imagine: Vladislav Opelyants
Actori: Pyotr Skvortsov, Viktoria Isakova
