Farurile a doua masini ca vai de lume despica noaptea undeva in Anatolia. Undeva si candva. “Once upon a time in Anatolia”.
Cativa politisti si un procuror incearca sa afle, de la doi suspecti, locul unde a fost ingropat un cadavru. Convoiul se opreste din loc in loc, suspectul principal incearca sa-si aminteasca langa care fantana se afla mormantul, memoria ii joaca feste, cautarea bate pasul pe loc. Noaptea inghite detaliile reliefului, lumina farurilor, energia si luciditatea oamenilor. In inima dealurilor cu alura de stepa, nervii se intind asemenea gumei Turbo aduse de la turci pe vremuri.
O noua fantana, un nou popas, o noua cautare. Langa portiera unei Dacii, unul dintre soferi incepe sa vorbeasca. Medicul asculta in tacere. Intrebat, raspunde scurt, apoi tace iar. Apoi vorbeste. Si tace iar. E, din nou, randul Soferului. Camera ii urmareste buzele. Nu se misca. Si totusi, il auzim vorbind. Medicul raspunde. Il auzim si pe el, dar si buzele lui tac. Apoi, din nou, Soferul. De data asta, sunetul e dublat de miscarea buzelor. Ce-a fost asta?
Fantana urmatoare. Liziera unei paduri. O noua asteptare. Procurorul deschide vorba. Medicul asculta. Apoi intreaba. Asculta.
Cu putine minute mai devreme, Politistul le povestea Medicului si Soferului, in masina, intre doua fantani, intre doua opriri. Despre ce?
Noaptea continua. Oboseala cere popas. Un sat uitat de lume, casa primarului, o cina frugala. Barbatii mananca cu pofta, apoi se raspandesc care incotro pentru putina odihna. Procurorul vorbeste din nou. Medicul asculta, dar, de data asta, dialogul e mai echilibrat in interventii.
Noaptea le lumineaza chipurile. Pe rand, ii privim: Sofer, Politist, Procuror, Medic. Un chip pentru fiecare poveste, pentru fiecare viata. Amprentele celor patru figuri sunt de atat de adanci, incat peretele ce sustine ecranul cinematografului ameninta sa se naruiasca.
Patru barbati prabusiti in ei insisi, intalnindu-se pentru prima oara. Gauri negre tragand inspre sine, cu gigantica forta, orice farama, orice particula, cat de mare, cat de mica, le-ar putea lumina adevarul. Pacate, frici, minciuni, uitari, orbiri, lasitati. Timp fara de intoarcere, mustind de regrete. Bucati de viata zidite in trecut.
De la Cehov incoace n-a mai existat o astfel de noapte. Nici astfel de personaje. Nici astfel de chipuri. Nici astfel de actori. Le asez aici numele ca pe-o reverenta tacuta: Muhammet Uzuner (Doctorul), Yilmaz Erdogan (Politistul), Taner Birsel (Procurorul), Ahmet Mümtaz Taylan (Soferul).
O mana alba in prelungirea unui chip angelic intinde fiecarui barbat cate o cana de ceai. In noaptea cand s-au intalnit, oamenii ies din ei insisi doar pentru a o vedea. Madona orientala.
In inima noptii, un mar se desprinde din copac si cade, rostogolindu-se la vale. Desi panta nu deloc abrupta, rostogolirea nu se opreste. Marul e inghitit de maruntaiele pamantului.
Epilog
Dimineata ingaduie descoperirea cadavrului. Soferul pleaca acasa. Politistul, asemenea. Procurorul zambeste Adevarului. Medicul incepe autopsia. Privirea ii aluneca dincolo de fereastra spitalului. O minge zboara in afara unui teren de fotbal. Mingea se rostogoleste. Iar si iar. Piciorul unui pusti o opreste. Tatalui pustiului a murit. Pustiul trimite mingea inapoi pe teren.
“Once upon a time in Anatolia”
Regie: Nuri Bilge Ceylan
Scenariu: Ebru Ceylan, Nuri Bilge Ceylan, Ercan Kesal
Imagine: Gökhan Tiryaki
Actori: Muhammet Uzuner, Yilmaz Erdogan, Taner Birsel, Ahmet Mümtaz Taylan
Webmentions
[…] spuse, sa trecem la „Heli”. Au fost, mai intai, „No country for old men” si „Once upon a time in Anatolia”. Capodoperele vastelor privelisti aride, fara de apa, fara de zambet, fara de viitor, taramurile de […]
[…] spuse, sa trecem la “Heli”. Au fost, mai intai, “No country for old men” si “Once upon a time in Anatolia”. Capodoperele vastelor privelisti aride, fara de apa, fara de zambet, fara de viitor, taramurile de […]
[…] spuse, sa trecem la “Heli”. Au fost, mai intai, “No country for old men” si “Once upon a time in Anatolia”. Capodoperele vastelor privelisti aride, fara de apa, fara de zambet, fara de viitor, taramurile de […]
[…] meserie prestata la cel mai inalt nivel. Un astfel de chip nu se uita, cum nu se uita chipurile din “Once upon a time in Anatolia”. Sau cum nu se uita chipul unui alt mare fotbalist, Zidane (exista si un film despre el), care in […]