in unteatru

Nora – Note de santier

Text publicat in premiera de LiterNet

„Nora” de Henrik Ibsen. „Nora” sau „Casa cu papusi”. Text din 1879 al unuia dintre „greii” dramaturgiei universale. Montat 138 de ani mai tarziu la unteatru,  unul dintre „greii” teatrului independent romanesc. Avanpremiera, in doua reprezentantii de final de mai 2017. Premiera, nu se stie exact cand. Poate in iulie, poate la toamna.

Ce se poate spera e ca premiera va oferi publicului un spectacol mai legat, mai coerent, (mult) mai asumat si interiorizat de actori. Si, mai ales, mai scurt! Cu tot respectul pentru venerabilul norvegian, faimosul sau text nu rezista, decat partial, trecerii timpului.

Din pacate, Zsuzsánna Kovács, regizoarea maghiara care a debutat la unteatru stagiunea treacuta cu Liliom, repeta greseala facuta de Vlad Cristache cu „Desteptarea primaverii” de Franz Wedekind la Mic. Ambii regizori au decis sa reproduca cvasi-fidel textele originale, nici unul neavand inspiratia de a renunta la portiunile redundante / ultra-poetice / desuete / demodate. Consecinta e lungirea inutila a reprezentatiilor si incarcarea actorilor cu multe zeci de replici in care nu cred, pe care nu le inteleg si pe care le livreaza publicului ca si cum ar indeplini o sarcina de serviciu.

In cazul „Norei”, senzatia de work-in-progress e pregnanta. Chiar, pentru aceste reprezentatii de testare a reactiilor publicului si de innodare a relatiilor de joc, n-ar fi oare oare mai potrivita (si mai eleganta fata de publicul platitor de bilet) folosirea, pe afis, a formulei consacrate de Andrei Serban, „repetitie cu public”, care sa permita, eventual, si interventia live a regizorului pentru a corija erorile?

Cele 140 de minute ale formulei actuale de spectacol inseamna un prim act in care Florina Gleznea cauta, fara a gasi, tonul just pentru personajul principal, o ultima scena de proportii temporale enorme, in care Liviu Pintileasa face doar partial fata mult prea rapidelor schimbari de dispozitie ale personajului sau si o portiune de mijloc in care prestatiile sigure si limpezi ale lui Richard Bovnoczki si Ionut Visan ofera un oarecare echilibru si farmec intregului.

Per total, persista senzatia unei distributii doborate de cantitatea de text si, uneori, de calitatea acestuia. In acelasi timp, absenta unei idei regizorale coerente se rasfrange asupra Norei, personajul-cheie al piesei, caracter dificil, surprinzator, puternic, schimbator, multi-stratificat, fara a carui abordare hotarata intregul spectacol o poate lua lesne la vale. Genul de personaj care poate marca in chip pregnant cariera unei actrite cu mare potential, precum Florina Gleznea.

unteatru
Nora
Text: Henrik Ibsen
Regie: Zsuzsánna Kovács
Scenografia: Vladimir Turturica
Actori:  Florina Gleznea, Liviu Pintileasa,
Corina Moise, Richard Bovnoczki, Ionuț Vișan

Write a Comment

Comment