in Sibiu - TN Radu Stanca

Noua, George, noua!

Text publicat in premiera de LiterNet
FNT 2019

Multa vreme am crezut ca “Cui i-e frica de Virginia Woolf?”, textul din 1962 al lui Edward Albee, e, in primul rand, despre ea, despre Martha, si abia apoi despre el, despre sotul ei, despre George. Vremea lunga s-a incheiat duminica, in a treia zi a FNT-ului 2019.

In versiunea sibiana a marelui text, reprezentata pe scena salii Toma Caragiu a Bulandrei, George ia caimacul. Greu de spus daca asta se intampla ca o consecinta a viziunii regizorilor Andreea si Andrei Grosu ori a prestatiei superbe a lui Marius Turdeanu, probabil actorul roman in cazul caruia ecartul intre valoare si notorietate e cel mai mare. Omul, un cvasi-necunoscut pentru publicul larg, e unul dintre cei mai importanti actori de teatru in activitate!

In rolul lui George, de pilda, profesorul universitar esuat intr-o casnicie toxica si o cariera mediocra, Turdeanu presteaza, intre altele, o lectie de dictie dintre cele mai subtil-dificile. Desi, pentru a reprezenta fragilitatea, nesiguranta si nehotararea personajului, actorul rosteste cand impetuos, cand impiedicat, modulandu-si in fel si chip intensitatea si volumul vocii, fiecare cuvant se aude impecabil din sala. Chiar si cele spuse doar pe jumatate, aparent balbaite, inghitite, mestecate.

Scena in care George isi evoca crancenul destin familial adolescentin marcheaza climax-ul emotional al unui spectacol ce nu privilegiaza, neaparat, emotia. Decorul simplu creat de Vladimir Turturica, un lung podet de lemn, luminat de un candelabru la limita kitsch-ului si pe care stau asezate cateva scaune si o masuta pentru bauturi, contribuie la senzatia la austeritate.

Tunurile / reflectoarele sunt puse pe cele 4 personaje. De fapt, pe cele 2 personaje mature, Martha Ofeliei Popii si George al lui Marius Turdeanu, junilor Cezara Cretu (Honey) si Alin Turcu (Nick) regizorii oferindu-le rareori prim-plan-ul. Prin cei doi reprezentanti ai sai, tineretea e impinsa inspre caricatura, fiind redusa la o suma de sabloane (masculi in cautare de placeri carnale si progres facil in cariera, femele in roluri de gasculita-remorca).

Martha si George, asadar. (Posibila) definitie a cuplului urban contemporan. Urban, educat, suficient de bogat. Deci, plictisit. Blazat. Mustind de venin. Pe care il improsca in exterior si in interior, fara discriminari.

Martha Ofeliei Popii e acaparatoare, provocatoare, jucandu-si disperarea la limita vulgaritatii. Dar mai mult decat orice, Martha e dependenta, deci obsedata, obsedata, deci dependenta de George. Acel George pe care il banuim ca a aparut in viata ei pe cand incerca sa isi creeze o viata fericita in ciuda ororilor adolescentei. Acel George care s-a scufundat, de-a lungul vietii cu ea, sub presiunea asteptarilor ei si ale celor asemenea ei. Oameni incapabili sa traiasca pe cont propriu (Martha) sau incapabili sa isi imagineze un altfel de a trai decat cel pe care l-au exersat ei (tatal Marthei).

Vizita celor doi tineri surprinde cuplul matur intr-un punct de maximum al crizelor pe care le banuim a fi recurente. Chiar, cine sunt cei doi tineri? Doi viitori Martha & George? Chiar Martha & George, cu 25 de ani mai tineri? Sau cei doi tineri nu exista deloc si, in acea noapte neagra inscenata de Albee, Martha si George se intalnesc cu ei insisi, cu cadavrele trecutului, cu fantomele viitorului?

Asemenea dilemei existentei / inexistentei copilului cuplului, si chestiunea de mai sus ramane deschisa. Asa cum raman atatea intrebari privitoare la destinul celor doi, pe care il vedem / traim multiplicat in atatea si atatea cupluri ale zilelor si noptilor noastre.

Cui i-e frica de Virginia Wolf? Noua, George, noua!

Teatrul National Radu Stanca Sibiu
“Cui i-e frica de Virginia Wolf?”
Text: Edward Albee
Regie: Andreea Grosu & Andrei Grosu
Scenografie: Vladimir Turturica
Actorie: Marius Turdeanu, Ofelia Popii
Cezara Cretu, Alin Turcu

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.