“Deunazi, marea problema religioasa era: exista viata dupa moarte? Marea intrebare a societatilor laice este azi inversata: exista viata inainte de moarte? Am iubit oare destul, am risipit, am oferit, am sarutat oare indeajuns? Existenta nu este o cursa de rezistenta in care trebuie sa induri cat mai mult posibil, ea e definita de o anumita calitate a relatiilor, a emotiilor, a implicarilor. Cand se reduce la simplul rumegat al organelor noastre, mai are vreun dram de valoare?
Nimic nu poate fi mai trist decat acele case de batrani abandonati, care-si asteapta sfarsitul descumpuniti, molfaindu-si amintirile si amaraciunea, niste batrani care sunt infasati, spalati, hraniti ca niste bebelusi sifonati si cu mintile duse. Fie ca vrem sa incetinim timpul sau sa-l grabim, e nevoie sa se petreaca ceva in inima omului, ceva tulburator, neasteptat. Adevarata viata tine de intensitate, nu de durata. Cata vreme iubim, invatam, ne miram, suntem nemuritori pana in ultima zi a vietii.”
By
Pascal Bruckner
in
“Fanaticii Apocalipsei” – Editura Trei – 2012
Traducere din franceza de Daniel Nicolescu