O creatura minunata

Articol aparut initial pe Liternet

Desi promovat, inclusiv prin excelentul afis care a inundat Bucurestiul ultimelor zile, ca un film despre relatia dintre o mama hiper-dominatoare si introvertitul ei fiul adult, “Pozitia copilului” nu impresioneaza la acest capitol. Si asta pentru ca Barbu (Bogdan Dumitrache), fiul Corneliei (Luminita Gheorghiu) nu prea e adult. Fara vreun alt job in afara ipostazei de doctorand in chimie, posesor al unui apartament duplex intr-un bloc recent si al unui automobil de teren si de multe zeci de mii de euro (greu de crezut ca finantarea amandurora vine din alta sursa decat cea parentala), Barbu isi apeleaza cu promptitudine parintii in clipa cand produce accidentul mortal de la care porneste filmul. Judecand pe aceste coordonate, e dificil de imaginat un conflict consistent intre tanarul cu apucaturi de adolescent tarziu si mama cu deprinderi de capo di tutto capi. Duelul e inegal, Cornelia castiga aproape fara lupta. Dovada prima infruntare dintre cei doi, cand fiul isi schimba depozitia conform sugestiei mamei fara sa cracneasca.

Altele par a fi liniile de forta ale scenariului lui Razvan Radulescu si Calin Peter Netzer. Relatia Corneliei cu banii, de pilda. Intr-un miez de noapte strivit intre doua zile pline de griji, alergatura si neprevazut, intr-un apartament duhnind de belsug si singuratate, femeia trecuta de 60 de ani se asaza la o masa de lemn de masiv pe care ordoneaza teancuri de bancnote. E vorba, desigur, de spagile ce vor fi livrate intru revirginarea penala a fiului. Dar, asa cum e filmata de Netzer si de Andrei Butica, cadrul e si despre relatia cvasi-erotica dintre personajul sau principal si bani. Abundent si variat colorate, bancnotele stralucesc in impecabila lumina a luxosului stabiliment precum ar straluci contre-jour darele de lumina prin apa de la tarm de la mare, daca, in loc de pelicule capabile sa castige Berlinala, Calin Netzer s-ar ocupa de productii roz de serie B, eventual ecranizari dupa Sandra Brown.

Intr-o alta secventa memorabila, Cornelia isi invita la dans sotul (Florin Zamfirescu). E petrecerea ei aniversara, gazduit de un restaurant intim, intesat de prieteni si cunostinte. Din boxe se aude “Meravigliosa creatura”. O versiune rock, cu ritm intens si orchestratie zgomotoasa, mult mai agresiva decat versiunea initiala a hit-ului Giannei Nannini. Pe primele acorduri, cei doi danseaza impreuna. La momentul refrenului, sarbatorita se desprinde. Micul ring de dans, restaurantul intreg, seara, lumea sunt ale ei. Ea este centrul universului, the one and only, meravigliosa creatura. Omul care a reusit in cariera, care a facut avere, care se inconjoara de oameni importanti, pentru care batranetea nu exista si moartea n-a fost inventata.

Omul acesta il intalneste, intr-o cafenea de mall post-modernist, pe domnul Dinu Laurentiu (Vlad Ivanov). Un domn spre 50 de ani, bogat, posesor de juna sotie blonda si de automobil de teren.

Cine e acest domn?

E cel care conducea automobilul de teren pe care se tot chinuia sa il depaseasca automobilul de teren condus de fiul doamnei Cornelia in noaptea accidentului. Dupa cateva zeci de kilometri de incercari esuate, depasirea a reusit. “Eu aveam 110 si am vazut copiii, ca erau pe partea mea. Fiul dumneavoastra, in depasire si cu 140, n-avea cum sa-i vada”. Asa explica Vlad Ivanov nefasta intamplare. Si nici un muschi nu-i tresare. Nici o umbra de compasiune ori de regret pentru accidentul la care a fost martor sau poate chiar complice. Vrea doamna Cornelia ca el sa-si schimbe depozitia? Sigur, nici o problema. “Pot sa spun ca aveam 80. Sau, mai bine, 50, nu?”.

Ce vrea dansul in schimb? Pai, initial, dupa o scurta si competenta deductie privind nivelul pedepsei pe care o risca progenitura doamnei, vorbeste de 80-100 de mii de euro, apoi schimba brusc la un milion de lei vechi, sau poate doar tratatia, o cafea si un amaretto, pentru ca, in final, sa arunce el pe masa 100 de ron, mult peste valoarea consumatiei, si sa plece.

Deci, cine e acest domn?

Isi va schimba el depozitia? De ce s-a jucat cu nervii doamnei? Dar cu cei ai fiului sau? E el oare un sadic? Un cinic justitiar? E oare un personaj in carne si oase? Sau o metafora? E raul insusi sau cel care scoate raul la suprafata? Irationalul insusi sau cel care scoate irationalul din noi la lumina? Cel asezat la raspantiile vietii, indicandu-ne drumul rau, sau ingerul care, chiar savarsind raul, ne face sa intelegem fundatura spre care gonim cu 140, 110, 80 sau, ma rog, 50 la ora?

“Pozitia copilului”
Romania 2013
Regie: Calin Peter Netzer
Scenariu: Calin Peter Netzer, Razvan Radulescu
Imagine: Andrei Butica
Actori: Luminita Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Vlad Ivanov, Natasa Raab, Florin Zamfirescu, Adrian Titieni, Tania Popa