Text publicat in premiera de LiterNet
“Ilegitim” si-a avut premiera acum mai bine de la un an, la Berlinala 2016. Filmul a fost deja distribuit in cinematografe, ba chiar si la HBO, fiind acum disponibil pe HBO Go. Textul de mai jos, departe de a fi o cronica, e o incercare de interpretare a filmului intr-un sens nediscutat pana acum in spatiul public si se adreseaza doar celor care l-au privit deja.
In general, secventa finala a fost citita in cheie happy-end si contestata, pe buna dreptate, pe motive de incoerenta si necredibilitate. In ce ma priveste, ceva ma racaie si la 12 ore dupa vizionare. Ceva e angoasant, enervant, deranjant acolo.
In primul rand, negrul. Desi scenariul e evaziv, sunt multiple indicii ca ne aflam la parastasul de doi ani al mamei celor 4, sotiei personajului lui Adrian Titieni. Putem deduce despre mama ca a murit tanara (“Am 50 de ani”, arunca Titieni la bataia din deschiderea pelicului, poate fi o aproximare, nu neaparat o cifra exacta, dar tot ramane o varsta la care moartea e inca departe), ca a fost vorba despre o tragedie adanc resimtita de toate personajele, dar parca e totusi prea mult doliu pentru un parastas de doi ani.
In al doilea rand, lipsa barbilor celor doi frati. Cosma (Bogdan Albulescu) e aproape de nerecunoscut. Brusc, cei doi par mai tineri, dar si mai putin rebeli.
In fine, colivia, element-recurent in cinematografia lui Adrian Sitaru. Asezata ostentativ in mijlocul cadrului-fotografie-de-familie, ea contine un hamster care, cu cateva luni / secvente mai devreme, era inca suficient de mic cat sa poata evada. Intre timp, s-a marit si fuga a devenit imposibila. S-a domesticit (un alt cuvant-obsesie pentru regizorul co-scenarist).
Toate acestea m-au facut sa privesc inapoi. Ce stim despre personajul tatalui? Printre altele, ca este un aprig adversar al avortului. Si ce mai stim? Ca are 50 sau putin peste 50 de ani. In acelasi timp, stim ca fiul cel mare, Cosma, are 34. Aritmetica ne spune ca a fost un parinte foarte tanar. Cam cum e Sasa (Alina Grigore) acum.
Ce mai stim despre tata? Ca nu s-a rezumat in a refuza sa faca avorturi, ilegale (pe vremea lui Ceausescu) sau legale (dupa), ci ca a devenit un delator, dand pe mana procuraturii mamele care isi doreau o intrerupere de sarcina. Poate fi opera unui fundamentalist sau a unei canalii oportuniste, dupa cum poate fi opera unui om imbibat de frustrarea de a-si fi compromis tineretea din cauza unui copil aparut prea devreme, care alege apoi sa isi verse veninul in razbunari succesive pe semeni aflati in situatii similare.
Sa privim apoi chestiunea incestului si cea a nasterii unui copil ai carui parinti sunt frati gemeni. Citirea in cheie happy-end a finalului “Ilegitim” ne-ar duce cu gandul la faptul ca filmul pledeaza pentru iubirea neingradita, pentru lepadarea de prejudecati, pentru progresul moral. Si totusi, desi ne aflam intr-o epoca in care cinema-ul si-a facut un obicei din a promova cauze social-morale din cele mai diverse, chestiunea copiilor nascuti din incest nu prea este din aceeasi categorie cu cea a dreptului persoanelor de acelasi sex a trai in conformitate cu propriile dorinte, de pilda.
Acestea fiind adunate, “Ilegitim” imi pare ca ofera mai degraba un noir-end. Un comentariu cinic, sec si lejer absurd (toate marci ale lui Sitaru) despre familie, despre relatiile dintre generatii si dintre epoci, dar si despre tendinta artei moderne de a impinge granitele moralei dincolo de limite in spatele carora se intinde un hau cvasi-incontrolabil si ininteligibil. Instantaneul de pe urma infatiseaza un tablou in care conformismul familial cel mai banal si non-conformismul cel mai cutezator isi dau mana intr-un act de domesticire cu pronuntate tuse lugubre.
“Ilegitim”
Romania & Polonia & Franta 2016
Regie: Adrian Sitaru
Scenariu: Alina Grigore, Adrian Sitaru
Imagine: Adrian Silisteanu, Alexandru Timosca
Montaj: Theo Lichtenberger, Mircea Olteanu
Actori: Alina Grigore, Adrian Titieni,
Robi Urs, Bogdan Albulescu, Cristina Olteanu, Miruna Dumitrescu
