in Xtra

Pentru noi! Pe teren si in tribune

Am grupat, mai jos, 5 declaratii publicate de www.gsp.ro pe subiectul echipa nationala de handbal a Romaniei in semifinalele Campionatului Mondial 2015. Le gasesc edificatoare pentru ceea ce, impreuna cu mai multi prieteni, am remarcat in premiera la o echipa romaneasca: calm, echilibru, forta mentala peste cea a adversarului (fie ca a fost campioana mondiala en-titre, fie o tara nordica), coeziune, incredere in fortele proprii. La marile victorii romanesti, eram obisnuiti sa vorbim de talent, daruire, exuberanta, capacitate de lupta. Fetele acestea pun un pas inainte pe drumul normalizarii unui mental colectiv prea obisnuit cu extremele, imprecatiile, hiperbolele si sinusoidele emotionale.

Cititi dilema antrenorului nostru suedez (sic!) in legatura cu cea mai buna jucatoare a echipei (si, probabil, a lumii). Ati mai auzit, intalnit pe undeva in spatiul nostru public (sau ne-public) o asa problema? Cititi explicatia Adei Nechita pentru revenirea echipei dupa un debut de turneu foarte slab. Nu vi se pare ca solutia enuntata lipseste cu desavarsire din acelasi spatiu mioritic, atat public, cat si ne-public, in care tendinta este alinierea la dictatura tacerii pe subiectele cu adevarat importante?

La finalul fiecarui time-out, Valentina Elisei intreaba: „Pentru cine jucam noi?”. Grupul ii raspunde: „Pentru noi”. Vorba unui prieten: „Ti se zburleste parul pe spate cand le auzim tipand <Pentru noi!>”. Facandu-si meseria la superlativ si focalizandu-si sperantele exclusiv pe fortele proprii, handbalistele ne ofera o lectie de viata mai pretioasa chiar si decat o medalie mondiala (care, no worries, va veni duminica!). Cum ar fi sa traim intr-o tara in care oamenii sa isi lege marile asteptari de ei insisi si de nimeni altcineva?

1. „Rar am văzut o echipă românească să stea atît de bine mental! Nu a fost nimic care să le fi putut zdruncina”

Ann Grete Norgaard, extrema stanga a Danemarcei

2. „Jucătoarele României luptă una pentru cealaltă.”
Thorir Hergeirsson, antrenor Norvegia

3. „Cristina este cea mai bună jucătoare și cere la fel și de la coechipiere. Se frustrează cînd joacă la un nivel înalt și echipa nu este la același nivel. Uneori devine agresivă. Trebuie să o calmăm și să o facem să nu mai comande așa mult echipei. Celelalte fete încep să devină temătoare.
În echipă trebuie să fie un echilibru, iar fetele să joace una pentru alta. Uneori, Cristina crede că poate duce echipa după ea, dar ia prea multă presiune pe umerii ei. Noi trebuie să împărțim presiunea”
Tomas Ryde, antrenor Romania

4. „Nu-mi plac oamenii care spun că au plecat afară şi spun că s-au schimbat. Însă pe mine faptul că am primit încrederea de care aveam nevoie la Thuringer m-a schimbat. Joc fără frică, presiune, şi aici oamenii au încredere. Chiar dacă uneori sînt cea mai tînără de pe teren, mă uit în stînga mea şi-n dreapta mea şi le văd pe fete, mă încurajează, iar acest lucru mă ajută foarte mult.”
Eliza Buceschi, inter dreapta al Romaniei

5. „- Cum aţi reuşit să vă remontaţi după cele trei înfrîngeri din grupă?
– Prin foarte multe discuţii. Între noi, cu antrenorii. Am vorbit foarte mult despre lucrurile care depind de noi. Şi acum totul depinde de noi pentru că, luate individual, avem valoare. Trebuia să funcţionăm ca echipă.”
Ada Nechita, extrema dreapta a Romaniei, in dialog cu reportul gsp Marian Ursescu

Write a Comment

Comment