Text publicat in premiera de LiterNet
One World Romania 2019
O familie de evrei in Berlinul nazist. Parintii, aproape de 50 de ani. Doi copii. Tatal pleaca intr-o calatorie de afaceri in strainatate. Avertizat ca pe numele sau a fost emis un mandat de arestare, nu se mai intoarce. Mama e silita sa vanda casa, sa depoziteze bunurile din ea si sa incerce sa obtina emigrarea sa si a celor doi copii.
Dupa luni de extenuante proceduri birocratice, familia se reuneste la Londra. Bunurile din casa din fosta lor casa raman insa la Berlin, confiscate de stat. Parte sunt vandute la licitatii publice, parte dispar fara urma.
Patru parti ale unui ecran pliabil / Four parts of a folding screen, realizat in 2018 de cineastii britanici Anthea Kennedy si Ian Wiblin, spune povestea acestei familii din perspectiva mamei. Un voice-over feminin (Maren Hobein) nareaza cu voce egala, aproape incantatorie. Vizual, filmul se bazeaza in cea mai mare parte pe cadre filmate in prezent, la peste 75 de ani de la derularea evenimentelor.
Prima jumatate a documentarului e focalizata pe drama familiei. A doua jumatate e dedicata aproape exclusiv felului in care bunurile familiei au parcurs complicatul traseu din casa unei familii burgheze evreiesti in zeci de case ale unor “buni arieni”.
Desi repetitiva, prada, voluntara, a unei precizii maniacale si a unei atentii la detali pe care stereotipul vorbirii curente ar atribui-o unei “masinarii nemtesti”, aceasta a doua parte a documentarului britanic e cea cu adevarat memorabila. De-a lungul ei, aflam, cu nume, prenume si valoare in Reichsmark, cum s-a desfasurat transferul de proprietate, cum s-a intamplat ca un pian, un birou, un ecran pliabil, 600 de discuri de gramofon, 620 de carti si alte obiecte asemenea, sa fie cumparate, in doua dimineti de iarna de la inceputul anilor ’40, de zeci de cetateni germani fara probleme de rasa, care au ales, fara a fi constransi, sa participe la licitarea bunurilor confiscate unor cetateni germani cu probleme de rasa.
Colaboratism? Sistem care striveste tot? Sistem care nu ingaduie optiuni, revolta, spirit civic? Sistem ale carei rotite raman mereu anonime? Aș. Pentru Anthea Kennedy si Ian Wiblin, toate aceste scuze cu care ne adormim constiintele ori de cate ori alegem sa intoarcem privirea in fata nedreptatii sau sa participam activ la infaptuirea ei sunt doar mofturi.
Arhivele vorbesc si la 75 de ani distanta. Oamenii au murit, cladirile in care locuiau nu mai sunt (merita sa vedeti acest film fie si pentru a auzi, macar de 30 de ori, invocatia “in a building that no longer exists”), dar pentru responsabilitatea individuala nu exista termen de prescriptie.
Acesta nu e film despre evrei si despre nazism. Nici despre colaboratism in vreme de razboi. E un film despre necesitatea ca fiecare dintre noi sa ne informam, sa gandim, sa empatizam si sa actionam in consecinta concluziilor de ordin moral pe care le tragem. Ignoranta, lasitatea, fuga de raspundere pot si ele fura si ucide!
Patru parti ale unui ecran pliabil / Four parts of a folding screen
Marea Britania 2018
Regie & Scenariu: Anthea Kennedy, Ian Wiblin
Voce: Maren Hobein
