Plictisim!

Articol publicat in premiera de LiterNet

Trecuse jumatate de ora. Trecuse zambetul care insotise genericele ordonate in stilul western-urilor cu care crescusem. Trecuse fascinatia pe care cadrele vaste, in alb, in negru si nenumarabile nuante de gri (splendida camera lui Marius Panduru!) o produceau ochiului lacom, mereu in cautare de imagini pe care cuvintele sa fie incapabile sa le descrie. Trecuse si bucuria de a-l regasi pe ecran pe Teo Corban, unul dintre oamenii-emblema ai Noului Val, pe care nu ma sfiesc sa il asez intre primii 10 actori de cinema ai Romaniei momentului.

Trecusera toate acestea si, ca sa fiu drept, “Aferim!”-ul ma cam plictisea. Cadrele se succedau in ritm potrivit, nici prea alert, nici prea lent, situatiile pe care cei doi eroi le aveau de depasit duceau cu gandul la un soi de poveste initiatica in care tatal avea, pentru fiul sau pornit pe calea maturizarii, rol de ghid prin pliurile vietii cotidiene din Valahia primei jumatati a secolului 19, replicile, costumele, decorurile (exceptionala contributia Constantei Vintila-Ghitulescu!) creionau, cu eleganta si inteligenta, o epoca pe care nici o alta pelicula mioritica nu reusise sa o ilustreze in chip atat de dichisit.

Nu e cea mai placuta dintre ipostaze sa te pomenesti privind impersonalii pereti ai salii de multiplex in timp ce pe ecran se deruleaza cel mai astept film al ultimilor ani, proaspat premiat la Berlinala. Si totusi, cam asta mi-a fost reactia in fata previzibilitatii extreme a intamplarilor din debutul filmului lui Radu Jude. Daca intr-o poveste initiatica precum Harap Alb, eroul intalneste personaje fabuloase, gen Setila, Ochila, Gerila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila, in “Aferim!”-ul anti-eroul jucat de actorul-debutant Mihai Comanoiu are parte de un cel putin la fel de lung sir de rendez-vous-uri cu clisee desprinse din zestrea romanului-standard de atunci si de acum: rasism, antisemitism, misoginism, xenofobie, homofobie. Totul pigmentat cu o mica spaga si o inevitabila delatiune.

Da, e adevarat, toate acestea s-au regasit si sa regasesc, eventual pitite sub o pojghita de civilizatie, in majoritatea conationalilor nostri si, intr-o oarecare, mica masura, in chiar fiecare dintre noi, cei care citim acest text, cei care vedem acest film. Spun intr-o oarecare, mica masura pentru ca, spre deosebire de finetea milimetrica cu care scenariile unor filme precum “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, “Boogie”, “Aurora”, “Politist, adjectiv”, “Toata lumea din familia noastra” (ei, da!) au stiut sa sape la temelia chipurilor cioplite pe care ne-am obisnuit sa ni le construim cu ocaziunea fiecarei priviri in oglinda, povestea cuplului Radu Jude – Florin Lazarescu prefera tusa groasa, ofsaid-ul kilometric, ironia de prime-time. Cum altfel poate fi privit un personaj ca, de pilda, cel al preotului jucat de Alexandru Bindea, esenta a tuturor idioteniilor pe care le poate debita un preot de tara in Tara Romaneasca a anului 1835, ca si in cea a anului 2015?

Da, un astfel de personaj e plauzibil sa fi existat, sa existe, doar ca aducerea sa pe ecran in fata publicului pasibil sa priveasca “Aferim!” este ca si cum Cristi Puiu s-ar hotari sa turneze un film menit sa “dezvaluie” cat de canalie e Corneliu Vadim Tudor. Stilistic vorbind, scenariul Ursului de Argint 2015 o luna este un sever pas inapoi fata de celelalte filme din cariera lui Jude, iar la acest diagnostic contribuie din plin si avalansa de replici pe care personajul lui Teo Corban e silit sa le rosteasca, melanj initial atragator, apoi din ce in ce in mai obositor de pseudo-intelepciune, mistocareala, severitate, duiosie si multe, mult prea multe altele. Indelungile citate din autori clasici, mixate de cei doi co-scenaristi, ajung sa-l transforme pe bietul zapciu (eroic interpretat de un Teo Corban aproape impecabil) intr-un soi de audio-book ecvestru, gata oricand sa recite ceva vorbe in graiul si stilul epocii.

Abia in secventa popasului nocturn de la han, cand se asaza la masa si are vreme pentru a-si trage sufletul, Costadin isi recapata aura umana. E, de altfel, si momentul in care filmul incepe sa creasca, in care tensiunea incepe sa se construiasca, in care sabloanele cedeaza locul unor oameni si situatii vii. Reintoarcerea in satul de bastina pune in fata zapciului felurite dileme si amplifica angoasele robului-tigan. O introduce, de asemenea, in cadru pe boieroaica ce sta la baza intregii intrigi (corecta interpretarea Mihaelei Sarbu, greu de inteles gafa din secventa in care aceasta i se adreseaza lui Costandin cu numele tiganului Carfin), al carei surghiun la etajul culei si ale carei echimoze sunt marturii din viitor, semne ale taifunului ce va sa se abata peste bietele locuri si amaratii oameni.

In adevar, in interpretarea ex-tra-or-di-na-ra a lui Alexandru Dabija si costumatia antologica gandita de Dana Paparuz, boierul produce un climax de dimensiuni coplesitoare, capabil, prin forta formidabila a exemplului sau totalitar (nici o urma de mila, nici o umbra de respect pentru lege, nici  o catime de ascultare fata de semenii din a caror massa uluita se gaseste, totusi, un “binevoitor” dispus sa ofere baronului local obiectul potrivit pentru optima desfasurare a juganirii), sa arate cam ce poate cinema-ul pus cu adevarat la treaba. Abia acolo, in minutele boieresti, ca si in degringolada resemnat-mioritica a vorbelor de final rostite de zapciu, il regasim pe Jude cel din precedentele doua lung-metraje, ca si, mai ales, pe cel din exceptionalele sale scurt-metraje.

Pana la urma, “Aferim!” este un hibrid intre un scurt-metraj de fictiune impresionant, precedat un mediu-metraj documentar despre moravurile si obiceiurile unei epoci din care se trag parte din neajunsurile Romaniei de azi. Din pacate, remarcabilele eforturi logistico-artistice care reusesc sa creeze si sa aduca pe ecran acea lume nu sunt suficiente pentru a suplini calitatea unui scenariu ce ajunge sa cliseizeze in goana deconspirarii de clisee. O fi post-modern, poate si hipsteresc, dar e cu siguranta plictisitor.

“Aferim”
Romania – Bulgaria – Cehia – Franta 2015
Regie: Radu Jude
Scenariu: Radu Jude, Florin Lazarescu
Consultant scenariu: Constanta Vintila-Ghitulescu
Imagine: Marius Panduru
Costume: Dana Paparuz
Actori: Teo Corban, Mihai Comanoiu, Toma Cuzin,
Alexandru Dabija, Mihaela Sarbu, Luminita Gheorghiu, Victor Rebengiuc,
Serban Pavlu, Gabriel Spahiu, Alexandru Bindea, Pálffy Tibor