Articol publicat in premiera de LiterNet
One World Romania 2016
O foarte scurta istorie a Egiptului modern la cel mai inalt nivel al reprezentarii sale politice ar suna cam asa: de la instituirea republicii, in 1953, si pana la caderea lui Hosni Mubarak, in 2011, au exista 5 presedinti, dintre care primul si al patrulea au prestat in functia suprema, insumat, mai putin de un si jumatate. In restul timpului, postul a fost ocupat de Gamal Abdel Nasser (16 ani), Anwar Sadat (11 ani) si Mubarak (aproape 30 de ani). Din 2011 pana in 2014, Egiptul a avut 4 presedinti, cel mai recent, Abdel Fattah el-Sisi, fiind inca in functie.
Dar chiar intereseaza istoria unei tari la nivelul sau cel mai inalt? Genul de istorie de care aveam parte, cei trecuti binisor de 30 de ani, in manualele de istorie ale gimnaziilor si liceelor noastre? Pesemne ca ar trebui sa intereseze, probabil ca nu in exclusivitate, ci ponderate cu detalii despre viata oamenilor fara de acces la inalte functii si proeminente evenimente publice. Ponderatie? De cand n-ati mai citit substantivul?
In plin tumult politico-social al Egiptului, australianul Kim Beamish tinde, in “The tentmakers of Cairo”, spre echilibrul idealizato-idilizat in pasajul anterior. Camera sa observa, vreme de 3 ani, maruntele intamplari si banalele detalii cotidiene ale vietii unor tesatori de covoare specializati in tehnica traditionala Khayamiya. Candva larg raspandita, tehnologia respectiva a devenit acum apanajul unui cerc restrans de mesteri, ale caror magazine / ateliere / tarabe sunt de gasit cu precadere pe o anumita strada, Sharia al Khayamiya, din Cairo.
Cu rabdare, talent si umor, Beamish capteaza aerul bazarului, cu inerentele certuri, aglomeratii, tocmeli, gunoaie, zambete, incidente dincoace si dincolo de limita violentei, pulsand de contradictii, de sperante si de resemnare. In acelasi timp, cineastul portretizeaza convingator, facand din cativa dintre tesatori personaje memorabile. Montajul cinematografic le mixeaza destinele individuale cu parerile la fel de invididuale despre evenimentele politicii celei mari. Feluritele poiene ale lui Iocan, condimentate cu ceaiuri si tigari, sunt intens alimentate de vestile sosite din pietele pline dedemonstranti prin intermediul televizoarelor peste tot prezente.
Cu o singura ocazie, parte din eroii filmului aleg sa fie martorii directi ai evenimentelor si merg, pentru o seara, in Piata Tahrir. In rest, prefera rolul comentatorului de tusa, aprig in pareri, pasionat de destinul colectiv, dar suficient de convins de incapacitatea de a schimba ceva prin vocea personala, incat sa refuze calitatea de protagonist.
Buni profesionisti, incercand, cu oarecare succes, sa isi vanda marfa in afara granitelor tarii de a carei soarta sunt altfel intim legati, sceptici, dar totusi visatori, in ce priveste viitorului acesteia, tesatorii lui Beamish sunt departe de a fi un exemplu local. Cu aproape-vorbele unuia de pe aceste meleaguri “Povestea lor? Povestea mea. A mea, a ta, si-a altora”.
Pentru aceasta familiaritate remarcabila, pentru aceasta neasteptata apropiere peste kilometri, traditii si religii, “The tentmakers of Cairo” merita o runda de aplauze si mai multe de meditatie. In plin cotidian sangeros, iata o marunta, dar nu mai putin reconfortanta confirmare a unui gand aproape ucis: omul de aici si omul de acolo s-ar intelege la un ceai, la o tigara, la o adica.
“The tentmakers of Cairo / Tesatorii din Cairo”
Australia & Egipt 2015
Regie & Scenariu & Camera & Montaj: Kim Beamish
