O tanara corporatista intra in Green. Isi cauta prietena alaturi de care urmeaza sa-si petreaca seara in oras. Sa bea un pahar, sa povesteasca fel de fel, poate sa si barfeasca. In loc de prietena, gaseste o chelnerita ciudata, mai intai acra, apoi suspect de amabila, care ii ofera o imbratisare, papucei, ba chiar si lapte.
Intr-un final, vine si prietena. O saluta pe corporatista, apoi saruta chelnerita. Pe gura. Lung. Isi ia papuceii si laptele. Si urca pe scena.
De cate ori, in 19 ani, ati fost in Green? De cate ori v-ati dus la o bere si o barfa mica si v-ati trezit pupat pe gura? Era un film, “In fiecare zi Dumnezeu ne saruta pe gura”. Green-ul baga uneori si limba.
De cate ori ati primit altceva decat v-ati asteptat? Corporatista de mai sus, Katia Pascariu din “Ora Verde”, venise la oarece relaxare dupa ore multe de munca. Si ce-a primit? O inscenare. Prietena ei, chelnerita, barmanul, oarece muzicanti au inceput sa-i joace viata. Sa i-o calce in picioare. Sa-i ruineze ipocriziile in miezul carora se zidise in fiecare zi a existentei pe care si-o banuia fericita.
“Ora verde” e capodopera tragica a serialului in 3 episoade si 8 fragmente “GREEN HOURS!”, piesa autobigrafica a club-teatrului cu acelasi nume. “Cercetatorii japonezi” e capodopera sa comica, secondata, la mica distanta, de portiunea Nicu Ceausescu & Nadia din “The Green L.P.”. Rodica Lazar, Alex Potocean, Mihai Calin si Virgil Aioanei sunt varfurile unei distributii de actori care a acceptat sa onoreze pro bono cel mai semnificativ loc al underground-ului teatral romanesc. Iar Andreea Valean, Maria Manolescu si Peca Stefan sunt regizorul si, respectiv, dramaturgii care au incercat sa aseze in cuvinte, imagini si miscari ceva din spiritul locului.
Decorul e Green-ul. Se joaca la bar, pe banchetele din dreapta, pe scena. Se joaca, ca intotdeauna, printre spectatori. Se intra nu dinspre curtea cu Humanitas si terasa, ci dinspre GDS. Chiar, cum ar fi aratat azi mintea Romaniei fara Humanitas, GDS si Green? Fara casa si curtea de pe Calea Victoriei 120?
Desenele lui Dan Perjovschi, dedicate spectacolul aniversar, flancheaza coborarea spre club. Peretii de jos, din subsol, sunt acoperiti de nimic. Parca niciodata n-au fost mai goi. Ca in scenografia “Ivanov”-ul lui Andrei Serban. Mai lipsea ca Valean sa aduca pe scena un pian si sa-l acopere cu plastic. Peretii Green-ului din GREEN vorbesc de moarte.
Povestea adresei Calea Victoriei 120 se spune in The Green LP. E episodul de pe urma al seriei. Poate ca ar trebui sa fie primul. Ar fi o buna introducere in subiect si, mai ales, ar face din “Ora verde” ultimul fragment al piesei. Ar ramane un gust salciu, de acord, dar ar ramane gustul adevarului, nu al visului implinit. Si adevarul e ca Voicu a visat si inca mai viseaza sa-l gazduiasca pe Tom Waits in Green, nu va reusi niciodata, “dar in cautarea lui, a visului, merita sa alerge viata toata”, in schimb Voicu a reusit si va mai reusi, cata vreme subsolul se va deschide pentru oamenii semnificativi ai epocii, sa gazduiasca adevarul.
Stiu, suna ca o bucla inchisa, “adevarul e ca reuseste sa gazduiasca adevarul”, ca un spatiu din care, odata intrat, nu mai ai cum sa iesi. Asa e si spectacolul lui Peca si Manolescu. Auto-referential, auto-ironic, auto-zeflemitor. Ca un ranjet drept in fata propriilor ochi. Ca o privire aruncata sinelui de craniul tinut in mana stanga. Stanga, nu dreapta!
Curat Hamlet! Basca ceva Pirandello. Niste personaje iesind si intrand din si in rol dupa pofta, dupa chef. Autor, regizor, barman, muzicant, patron de teatru invocati la tot pasul. Teatru despre teatru. Uneori in versuri. De exemplu, de hip-hop.
In celelalte roluri, noi, spectatorii. Clientii. Venind la baut, la teatru si la spovedanie. La primele doua, voluntar, la a treia, din greseala si din fericire. Din fericire ca un subsol, niste actori, regizori, luministi, sunetisti, coregrafi, scenografi, dramaturgi, un Otto si un Voicu s-au gandit sa nu ne menajeze vodca noastra cea de toate noptile si sa ne spuna adevarul tot. Green in fata!
Ce-am fi fost fara Green, GDS, Humanitas si alte cateva? Sa-l rugam pe Peca sa scrie o distopie? Ce e dincolo de picioarele lui Potocean pedaland pe tavanul barului?
GREEN HOURS!
de Maria Manolescu (Dupa sfarsitul lumii & Cercetatorii japonezi)
si Peca Stefan (restul)
Regie: Andreea Valean
Ccoregrafie: Andreea Duta
Imagini: Cinty Ionescu
Muzicanti: Mandela Gajol, Mihai Iordache, Jak Neumann
Episodul 1: Ora Verde
(Fuck Baby & Un tip intra intr-un bar & Ora Verde)
Actori: Catalin Babliuc, Tudor Aaron Istodor, Katia Pascariu,
Radu Iacoban, Rodica Lazar,
Letitia Vladescu, Cristina Draghici
Episodul 2: Cercetatorii japonezi
(Afterhour & Dupa sfarsitul lumii & Job la Green & Cercetatorii japonezi)
Actori: Alexandru Potocean, Mihai Calin, Conrad Mericoffer,
Constantin Cojocaru, Gabriel Spahiu, Ionut Grama
Episodul 3: The Green L.P.
(The Green L.P.)
Actori: Voicu Radescu, Laurentiu Banescu, Alexandru Potocean,
Emilia Dobrin, Rodica Lazar, Nicoleta Lefter,
Virgil Aioanei, Letitia Vladescu, Katia Pascariu