in Xtra

ProMonica

Cand ma uit inapoi la ultimii 10 ani, imi e practic imposibil sa evit concluzia ca tot ce s-a miscat semnificativ pe scena politica, in toate sensurile, directiile, aliantele, divorturile, divizarile, unificarile, are legatura, de fapt, cu justitia. Mai exact, cu DNA si cu Inalta Curte. Deghizate sub sofisticate denumiri, concepte si intentii, marile gesturi ale politicienilor si unei parti din oamenii de afaceti ai Romaniei anilor 2005-2014 au, de fapt, legatura directa cu mersul acestor doua institutii. Putini, foarte putini le-au dorit existenta (in cazul DNA) ori existenta semnificativa si independenta (in cazul Inaltei Curti).

In imensa lor majoritate (politicienii) si in majoritatea lor (oamenii de afaceri) le-au pus si le pun cat de multe bete in roate s-au priceput. Ar merita meditat, de pilda, la suita incredibila de modificari legislative halucinante generate de parlamentari din toate partidele, votate de Parlament si apoi respinse (cele mai multe, dar nu toate) de Basescu. Sub presiunea unei mici parti a presei si a unei parti a ambasadelor occidentale, Parlamentul a renuntat, in a doua instanta, la aberatiile legislative. Nu la toate, din pacate.

In paranteza fie spus, merita meditat si la lipsa flagranta de sprijin popular pe care au avut-o si o mai au aceste doua institutii. E mai mult decat remarcabila fractura logica pe care o practica zilnic majoritatea cetatenilor mioritici care, pe de o parte, urla non-stop ca toti sunt la fel, ca toti fura, ca nimic bun se face, ca a fost minunat candva si ca nu o sa mai fie niciodata (in Romania, fericirea e un soi de Michael, care a plecat si nu mai vine niciodata), iar pe de alta parte, ofteaza din toti rarunchii cand vreunul e arestat si voteaza cu asiduitate orisice candidat cu dosar. Concluzia momentului e ca cetatenii nu prea vor dreptate, reguli, legi respectate. A fost vreodata altfel pe aceste meleaguri? Greu de spus, dar raspunsul cel mai probabil e ca nu.

Cine a pornit, totusi, acest tavalug ne-firesc in istoria Romaniei? Cine a avut curajul, capacitatea de efort, creierul si dramul de noroc de a pune pe drumul corect aceste doua institutii, care urmau sa produca unul dintre cele mai semnificative cutremure de mentalitati de care avut parte acest spatiu geografic? Doua nume politice se desprind: Traian Basescu si Monica Macovei. De ce Basescu? Poate pentru ca se visa un presedinte altfel, poate ca presiunea americana obliga in aceasta directie. Un raspuns clar lipseste. De ce Macovei? Pentru ca e genul de profesionist care toata viata a visat genul de sansa pe care i-a oferit-o Basescu in decembrie 2004.

La 10 ani distanta, cei doi joaca in echipe diferite. In preajma alegerilor europarlamentare, Basescu e cu toate armele in curtea PMP (producand, in fine, o incalcare majora a Constitutiei!), in timp ce Macovei e pe locul eligibil pe lista PDL. Pentru o portiune de cam 10-15% din alegatorii romani, aceasta situatie ridica o dilema interesanta: caruia dintre cele doua personaje politice responsabile de saltarea justitiei romane de la un nivel penibil la unul decent (cu potential semnificativ de crestere in urmatorii ani) le acorda votul?

In ce ma priveste, dilema are viata scurta. Neuitand meritele spectaculoase ale lui Basescu in fenomenul justitia romana 2005-2014, nu pot uita nici semnificativele derapaje pe care le-a prestat in ultimii 2 ani, cand a atacat fara motiv si fara logica oameni precum Daniel Morar si chiar Macovei. In plus, exista Elenele. E greu spre imposibil de inteles cum gandeste Basescu ca cineva care l-a apreciat in primul rand pentru reformele pe care le-a girat asupra gangrenei din statul roman ii va da vreodata votul viitoarei inculpate din Gala Bute.

De partea cealalta, dupa ce si-a incheiat umilita excelentul mandat de ministru al justitiei, Monica Macovei a inteles sa faca performanta si in calitate de euro-parlamentar. Merita sapat netul, de limba engleza, cu precadere, pentru a avea o imagine cat de cat corecta asupra activitatii pe care Macovei a prestat-o in primul sau mandat la Strasbourg si Bruxelles. Cine are capacitatea si dorinta de a cauta romani valorosi in domenii mult-hulite cum ar fi politica, parlamentarismul ori UE va gasi multiple motive de bucurie.

Asadar si prin urmare, mergand pe urmele unui slogan-desen lansat de Dan Perjovschi candva prin 2007, duminica, 25 mai 2014, votez simplu: ProMonica :)!

Write a Comment

Comment