Razboiul civil din Romania

Va amintiti? Acum 2 ani, pe timpul scurtei guvernari MR Ungureanu. Inundatii. Intr-un sat, o poza. Jandarmi si militari dand la lopata ca sa scoata la lumina drumul acoperit de noroaie, priviti de localnici care consumau linistiti “una mica” la bufetul comunal stand in apa pana la genunchi. Ce furie populara a mai declansat atunci MRU-ul cand s-a apucat sa-i indemne pe cetateni sa puna mana pe lopata…

Tragicul eveniment al acestor ore. Avionul acela prabusit din drumul vietii. Da, e bine sa nu uitam, au murit 2 oameni care incercau sa salveze viata unui alt om, asigurandu-i un transplant vital. In tara unde sistemul sanitar colapseaza in chip sinistru, obligand medicii onesti la saracie si la a-si practica meseria in conditii de anii ’50, obligand pacientii sa isi cumpere pana si cele mai elementare medicamente, in tara asta, asadar, se poate intampla si medicina la nivel de transplant.

Accidentul, asadar. Afland de la televizor de nenorocire si cupland informatia cu avionul zarit cu cateva minute inainte in inaltul muntilor din spatele casei, zeci, poate sute de sateni au plecat, in plina noapte, in plin ger, pe o zapada ce atingea jumatate de metru, inspre salvarea unor necunoscuti. Probabil ca doar datorita lor 5 dintre cei 7 oameni din avion se mai afla azi in viata. O declaratie proaspata spune ca “Localnicii care au gasit avionul au pazit trupul pilotului Adrian Iovan sa nu fie sfasiat de animale”.

A privi cu tuica in nas cum altii iti curata drumul de noroi versus a infrunta iarna, muntele si noaptea pentru a incerca sa ajuti niste necunoscuti. Acesta este adevaratul razboi civil din Romania.

Razboiul intre nesimtirea extrema si eroismul inabusitor.

Razboiul intre mana intinsa la cersit (bani, ajutoare sociale, contracte cu statul)  si mana gata sa intre si in foc pentru mai binele altuia.

Razboiul intre farisei care il poarta pe Dumnezeu la piept, in gura si in pomeni si cei care aleg sa practice crestinismul in fapta si tacere.

Razboiul intre cei pentru care lumea se termina la marginea familiei lor si cei pentru care toti oamenii sunt egali si merita o sansa egala cu a lor la viata.

Acest razboi n-a inceput acum, nici in 2004, nici in 1989, nici in 1947. A inceput candva, demult, si nu se va termina, pesemne, niciodata. A-l ignora, a nu spune eroilor eroi si canaliilor canalii, a nu deosebi, zi dupa zi, fapta dupa fapta, gand dupa gand, binele de rau, frumosul de urat, inteligenta de prostie, altruismul de egoism, ipocrizia de credinta, inseamna a transforma 19 milioane de oameni intr-o masa uniforma, vascoasa, cenusie si moarta.

PS1
Celor care se joaca prea adesea cu generalizarile, o intrebare: cum sunt romanii, de fapt? Ca la inundatiile de acum doi ani sau ca la accidentul de aseara?

PS2
Cei care au murit si cei care au salvat bine-merita decoratiile statului roman. Cele mai inalte. Daca nu pentru faptele de aseara, atunci pentru ce Steaua Romaniei si restul?