Text publicat in premiera de LiterNet
La Craiova, premierele vin pe covor rosu, intins pe scarile care asigura accesul din Piata William Shakespeare spre imensa cladire a Teatrului National Marin Sorescu, construita acum mai bine de 40 de ani. In asteptarea accesului in sala, spectatorii sunt invitati sa se fotografieze purtand ochelari haiosi, multi-colori si supra-dimensionati, anticipand joaca pe care Radu Afrim le-o pregateste pe scena.
La finalul celor aproape 3 ore de spectacol, 600 de oameni aplauda si ovationeaza in picioare, producand o atmosfera ce aminteste de epoca de glorie a echipei locale de fotbal. Pe drumul spre necesarul pahar de dupa, savurat pe una dintre terasele spectaculos-renovatului centru istoric al orasului, oamenii se contrazic imbujorati pe tema piesei abia vazute, dezbatand scaderile textului si remarcand feluritele surprize ale scenografiei. Intr-o seara de mai 2017, Craiova a retrait gloria teatrala a primelor decenii de libertate si acesta e marele castig al debutului afrimian pe scena facuta celebra de Silviu Purcarete.
Magnetismul pe care acest mare regizor il exercita asupra spectatorilor sai, fie ei fani experimentati sau indragostiti la prima vedere de teatrul ardeleanului de aproape 49 de ani, e cu adevarat special. La fel, capacitatea sa de a impulsiona trupe de actori dintre cei mai diversi, de a-i provoca inspre modalitati de exprimare rareori exploatate in carierele lor.
In cazul particular al premierei cu “Daca am gandi cu voce tare”, la toate acestea se adauga impecabila colaborare cu Vanda Maria Sturdza (decoruri), Lia Dogaru (costume), Flavia Giurgiu (coregrafie) si Alex Bălă (muzica), ale caror contributii la farmecul, complexitatea si rotunjimea spectacolului se cuvin omagiate. Dintr-o distributie care functioneaza ca un ansamblu entuziast, Iulia Colan (mama doborata de maternitate si de singuratatea in doi), Raluca Paun (adolescenta ascunzandu-si tandretea in spatele agresivitatii), Romanita Ionescu & Marian Politic (haios-duiosul cuplu taximetrist – prostituata), Tamara Popescu & Constantin Cicort (proaspat-versatilul cuplu al seniorilor) merita bonus de aplauze.
Spectacolul craiovean are insa si un versant mai putin luminos. Textul bosniacului Adnan Lugonić, tipic pentru portofoliul afrimian, pacatuieste prin lungime, redundanta si exces de explicitate. Subtilitatile scenografice si actoricesti (remarcabil jocul fara replica al lui George Albert Costea!), haioasele poante ancorate in geo-politica mioritica strecurate de regizor in libretul original, sunt contrapunctate de finalul ultra-moralizator, aducand a film american de mainstream. Ce folos duzina de pufoase canapele-curcubeu agonizand brownian intr-un spatiu fara de iesire, strajuit de metalice ziduri gri, daca drama personajelor captive in propriul sine e subliniata scolaresc de rostirea replicilor care le-ar putea amorsa salvarea? O versiune scenica mai scurta, mizand mai putin pe abundenta de cuvinte si lacrimi, privilegiind mai apasat vizualul si expresivitatea actorilor ar fi, pesemne, de dorit.
La final, o nota despre cel mai tanar dintre clasicii teatrului romanesc. Spre deosebire de alti regizori semnificativi, care urmaresc si, uneori, reusesc sa se reinventeze de-a lungul anilor, Radu Afrim isi cultiva fara intrerupere stilul. Pornind de la tipologiile personajelor, de la vizualul multi-color si sonorul slefuit pana la dichis, de la exuberanta costumelor la oniricul ce pandeste mereu realul, spectacolele afrimiene sunt de ne-confundat si, cel mai adesea, de ne-ratat.
Totusi, aceasta atat de placuta intalnire cu un prieten care nu dezamageste niciodata contine in ea insasi pericolul plafonarii. E drept, Afrim face parte din acea categorie rara de artisti in compania carora imbatranirea e o optiune seducatoare, dar parca e prea devreme pentru asta.
Riders on the storm
Into this house we’re born
Into this world we’re thrown
Like a dog without a bone
An actor out on loan
Riders on the storm
“Daca am gandi cu voce tare”
Text: Adnan Lugonić
Traducere: Octavia Nedelcu
Regie: Radu Afrim
Scenografie: Vanda Maria Sturdza
Costume: Lia Dogaru
Coregrafie: Flavia Giurgiu
Muzica: Alex Bălă
Actori: Iulia Colan, Raluca Paun, Romanita Ionescu,
Marian Politic, Tamara Popescu, Constantin Cicort,
George Albert Costea, Catalin Vieru, Claudiu Mihail,
Alex Calangiu, Dragos Macesanu, Eugen Titu
