in Ecrane

Ridicolul comparatiei cu Noul Val

Nu m-as fi enervat daca n-as fi vazut reclama de la metrou:  „Tatal fantoma: Un altfel de nou film romanesc”. Adicatelea, ma-ntelegi, ne-am saturat, domnule, de noul film romanesc, de alde Puiu, Porumboiu, Mungiu, Muntean, cu toate premiile lor, cu toate scenariile lor impecabile si dialogurile taiate cu lama din viata din jur, cu toata regia lor obsedata de detalii, de nuante, de umbre, de taceri, de orice tine de bucataria unui film, de actorii lor inuman-de-„in-rol”, mai credibili aproape decat modelele reale ale personajelor pe care le joaca de parca fac meseria asta de 40 de ani. Gata, ne-am saturat, vrem altceva!

Ce altceva? Pai, sa radem! Sa nu mai vedem toate relele din jur pe marele ecran. Sa ne distram. Sa ne simtim bine. Sa mearga popcorn-ul. Sa unga Cola. Foarte bine, fratilor, ca vreti asta. Dar de ce mereu raportata dorinta asta la noul val? Ce, sta Puiu cu pusca in usa studiorilor cinematografice si interzice producerea de comedii? Isi trimite Porumboiu adjectivele potop peste creatorii de filme lejere? Ii blesteama Muntean in fiecare ceas rau de marti p-aia de vor sa faca alt soi de cinema decat el si le doreste sa nu mai apuce Craciunul?

Nu e mai simplu sa isi vada fiecare de ideile, calea si arta lui? Nu de alta, dar viata ne-a dovedit ca infaptuitul de pelicule cu ochii pe camera altuia nu e tocmai o idee desteapta. Pe vremea cand era preocupat de propria sa cariera cinematografica, Nae Caranfil producea capodopere de genul „Filantropica”. Cand i s-a pus si lui pata sa se ia la tranta cu „bestiile” de mai sus si le arata el cine e seful, a cam dat-o pe alaturi cu „Restul e tacere”.

Si cand spun Caranfil, am in minte cel mai bun creator roman contemporan de filme ce pot fi lesne categorisite drept destinate marelui public. Comedii emotionante, destepte, proaspete, pe care ti-e drag sa le vezi si revezi. In caz ca il intereseaza pe domnul Caranfil, exista oameni pe lumea asta, ma numar printre ei, care pot sa iubeasca simultan si „Filantropica”, si „Moartea domnului Lazarescu”, si „Asfalt tango”, si „Boogie”, si „E pericolo sporgersi”, si „Politist, adjectiv”. De ce o fi nevoie ca dansul sa se incranceze impotriva noului val si sa nu admita, sa nu-si doreasca, chiar, convietuirea cu el nu pot pricepe si pace.

Asaaa. Back to „Tatal fantoma”, asadar. Altfel de nou film romanesc, da? Corect, altfel. De exemplu, nici un scenarist de nou film romanesc nu s-ar gandi sa-si duca personajul principal la Budapesta doar ca sa il puna sa afle, de la o biblioteca locala, ca, surprise, surprise, Bucovina e undeva prin Romania, nu prin Ungaria. Asta asa, ca sa pomenesc gafa cea mai evidenta a unui scenariu subtire rau de tot, impanat cu replici, personaje si scene-sablon din si despre Romanica si perceptia ei din exterior si, respectiv, interior, sabloane pe care le credeam ingropate in filmele proaste ale anilor ’90, cu un fir narativ pierzandu-se adesea in valatuci de ceata provocati de prea-desul recurs la oniric si cu prea ample reproduceri din filme omagiu pentru cinema, de genul „Cinema Paradiso”.

Regia nu e chiar rea, cateva dintre scenele din masina sunt decupate destept, exista cadre frumoase si portrete memorabile. Asta nu il plaseaza insa pe regizorul Lucian Georgescu mai sus de adjectivul „mediocru”. Cat despre scenaristul cu acelasi nume, vezi mai sus.

Si totusi, dincolo de promovarea sa, filmul in sine nu enerveaza, nu prost-dispune, poate doar plictiseste. Ce il salveaza? Evident, fix ca in cazul productiile acceptabile ale anilor ’90, actorii: Iures, Mihaela Sarbu, Mimi Branescu (geniul comic al acestui om este colosal, „si, zi asa, te duci cu tataia la Radauti” :)), Valer Delakeza si, in cea mai buna secventa a filmului, cuplul Victor Rebengiuc-Mariana Mihut (chapeau bas!).

Raman in admiratia lui Marcel Iures pe care il numesc, fara prea mari ezitari, actorul numarul 1 al momentului,  singurul capabil sa sustina la superlativ atat rolurile din cinema, cat si pe cele din teatru. E o bucurie sa il privesti chiar in „Tatal fantoma”, unde am avut adeseori senzatia ca isi ia personajul si fata de care acesta se indragosteste si se duce cu ei undeva departe de film, pentru a-si trai povestea cu simplitate, bucurie si adevar. Adica fix ce n-are filmul.

„Tatal fantoma”
Romania 2011
Regie: Lucian Georgescu
Scenariu: Barry Gifford, Lucian Georgescu
Actori:  Marcel Iures, Mihaela Sarbu, Mimi Branescu, Valer Delakeza, Mihai Constantin,
Mariana Mihut, Victor Rebengiuc

Write a Comment

Comment