in Cupa Mondiala 2014

Riscurile meseriei

Cupa Mondiala 2014
Articol aparut initial pe LiterNet

Teribila accidentare suferita de Neymar pe finalul „sfertului” cu Columbia nu e produsul unui act criminal menit sa curme cariera superstarului, ci consecinta jocului hiper-agresiv pe care ambele echipe l-au prestat pe tot parcursul partidei. E drept, se poate adauga un bonus in dreptul columbienilor, pe care antrenorul José Pékerman a reusit bizara performanta de a-i motiva prea tare. Rodriguez si ai lui au intrat supra-turati pe teren, agitati si nerabdatatori, protestand la aproape fiecare decizie a arbitrului. Asta a dus la neatentiile defensive ce au permis golul de 1-0 si celalalte mari ocazii braziliene de debut, pe de o parte, si la entuziasmul ofensiv ce a contrabalansat minunatul debut al cvintuplei campioane mondiale, pe de alta.

Brazilia a produs cel mai bun fotbal al ei de pana acum, in timp ce Columbia si-a confirmat soliditatea jocului de atac. A rezultat cea mai buna a repriza de pana acum a turneului, peste macelul organizat de Olanda in curtea Spaniei, peste concertul de Pirlo si orchestre din Italia – Anglia, peste frenezia delicios-iresponsabila din partea a doua a Germania – Ghana. O repriza in care farmecul ocaziilor ratate s-a potrivit manusa pe ritmul de joc teribil, pe galagia generoasa a tribunelor si, trebuie spus, pe agresivitatea dincoace si dincolo de limita sportivitatii a intrarilor la deposedare.

Decat sa cerem pedepse cu suspendare pentru Zúñiga, omul cu faultul la Neymar, poate ca ar fi mai fair sa recunoastem ca genul acesta de joc agresiv (evident, avand ca scop castigarea balonului, nu distrugerea adversarului) e cel care produce fotbalul de cea mai inalta calitate si ca riscul accidentarilor grave e unul dintre riscurile pe care si le asuma baietii acestia platiti mai mult decat regeste.

La 24 de ore distanta de calificarea braziliana, Olanda a fost la un pas sa produca drama perfecta, riscand sa piarda semifinala dupa un meci in care a avut mai multe ocazii decat in 5-1-ul cu campioana mondiala en-titre. A fost nevoie de geniala schimbare de portar prestata de un Louis van Gaal aflat intr-o forma mai buna decat oricare din echipele acestei Cupe, pentru ca ceata lui Robben sa evadeze in ultimul moment din drumul pe al carei finis statea scris GHINION MONDIAL.

Printre gesturile purificatoare executate de preotul-salvator Krul, se numara si zgaltairea hotarata a barelor portii pe care colegul Sneijder le izbise cu maxima furie, in doua randuri, in minutele asaltului batav. Apropo de Sneijder si de riscurile meseriei de fotbalist, cati dintre noi n-ar fi sfarsit in bratele unui psihiatru daca rezultatul a doua suturi in bara, a zeci de pase si centrari luminoase, a inca mai multe driblinguri, interventii, interceptii ar fi fost eliminarea de catre o echipa care, pret de 120 de minute, a tras un singur sut la poarta si a avut un singur corner? Asta in conditiile in care Sneijder e conducatorul de joc al Olandei, tara aceea cu 3 finale mondiale pierdute din tot atatea jucate.

Write a Comment

Comment