Intr-o prima forma, acest articol a aparut in vara lui 2015. Informatiile au fost aduse la zi in versiunea curenta (ianuarie 2016). Promit sa produc cate un update trimestrial 🙂
Conform universitateadebere.ro, cu berea artizanala lucrurile stau cam asa:
“La inceput (anii ’70), in Marea Britanie, au aparut microberariile si criteriul de baza era ca fabricau bere in cantitati reduse, dupa retete si cu metode traditionale. Pe masura ce “miscarea” a prins avant, termenul de “bere artizanala” (craft beer) a inceput sa fie folosit.
Au intrat si Americanii in discutie si ei spun ca o berarie artizanala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– Sa produca sub 7 milione de hectolitri anual.
– Sa fie independenta
– Sa foloseasca retete traditionale sau inovative (ingrediente si fermentatie)”
Teoria fiind stabilita, cum stam, asadar, cu practica de craft beer mioritice?
In ordine cronologica, e posibil ca intaietatea sa apartina prahovenei Zaganu, de gasit, din octombrie 2013, in multiple locante bucurestene, vamaiote and so on (Erata, cu multumiri lui Alexandru C. pentru info: de fapt, Zaganu a fost anticipata, cu 3 ani chiar, de Clinica de bere timisoareana, infiintata inca din 2010. Detalii un pic mai vale). Intre Zaganu Blonda (pilsner nepasteurizata, 5.3% alcool) si Zaganu Bruna (bruna nepasteurizata, 7% alcool), I would go with the latter at any time. Producator: Fabrica de bere buna din Maneciu-Ungureni (DN1A).
In octombrie 2015, au aparut Zaganu Rosie (red ale nepasteurizat, 7% alcool) si Zaganu IPA (IPA american, 5.7%), ambele comercializate in sticle de 330ml.
La LOKAL, am incercat, la final de iunie 2015, o dementiala IPA (mai exact, imperia
l IPA) pe nume Imperial Fuck. 9 la suta alcool, 17 leutzi pe sticla 330ml (!!), amara la limita pelinului, de-men-tia-la dpdv gust! Imperial Fuck este unul dintre cele trei ale-uri produse sub brand-ul Ground Zero de Matache Beraru. A doua este mai blanda Morning Glory (“mother of all ales”, dupa acum anunta site-ul oficial, cu 20-30 ori mai mult hamei decat berile de rand, 6% alcool, 14 ron la acelasi LOKAL). A treia ar fi Ground Zero Easy Rider (un asa-numit sessionable pale ale – posibila explicatie a termenului aici, 4.5% alcool). Cel mai recent produs e Ground Zero Gipsy Porter, probabil primul porter romanesc (4.5% alcool, sticla de 330ml ca si suratele sale). Cu toatele sunt fabricate, incepand din 2015, in Bucuresti, nu departe de aeroportul Baneasa.
Tot din 2015, exista si micro-beraria miticista Ninkasi, de gasit in vestul orasului, care produce Sikaru in 4 variante: Sikaru Golden Ale (blonda, 5.5%, nefiltrata, nepasteurizata), Sikaru IPA (blonda, 5.5%, nefiltrata, nepasteurizata), Sikaru Wit/White (alba, 5%, nefiltrata, nepasteurizata) Sikaru Stout (neagra, 5.5%,nefiltrata, nepasteurizata).
La Alandala, am gustat ambele soiuri Terapia (Platin – Weissbier si Gold – blonda nefiltrata clasica) ale Clinicii de Bere timisorene. Se poate presta si aici.
Tot la barul de pe Aurel Vlaicu, am descoperit Nemteana, o blonda nefiltrata nepasteurizata cinstita, proaspata si aromata, fabricata la Roman de fabrica omonima.
Al 19-lea Garana Jazz Festival m-a adus, pe unul dintre pontoanele de la Note Pub din 3 Ape, fata in fata cu o minunatie locala pe nume Sara Bere de Casa Nefiltrata. Adicatelea, o nefiltratata artizanala de Valiug (satul aflat la 12 km de Garana) din apa de izvor de Semenic, 5.2% alcool, aromata, proaspata, numa’ buna dupa una bucata balaceala intr-unul din lacurile masivului. Pe lume mai exista si Sara Bere Bruna de Casa.
In parte
a a doua a lui 2015, au aparut pe piata si cele dintai produse ale unicei cidrarii mioritice a momentului. Amplasata in Leresti, sat argesean din proximitatea faimoaselor mere de Voinesti, cidraria scotianului Alan Clark propune versiunile Clarks Sec (7% alcool) si Clarks Demisec, de gasit in din ce in ce mai multe locante misto ale patriei.
Pe segmentul non-alcoolic, Brasovul aprovizioneaza locante precum LOKAL cu 6 variatiuni de Ginger Beer (ghimbir & cirese / aloe vera / lamaie / afine / merisor / ananas-pere) produse de Laboratoarele Merlin.
La capitolul probabil-neimbuteliata, Clujul se lauda cu Klausen Burger si ale sale 3 soiuri: Gold, Weiss, Dark. O exista si la sticla?
Tot la Cluj, Ursus Nefiltrata e de gasit doar in Fabrica de Bere, cea care, intre 1878 si finalul deceniului trecut, a produs marca-simbol a Ardealului. Intre timp, Ursus s-a mutat la Buzau.
Sigur nu exista la sticla, ci doar la botu’ cheval-ului soiurile Berestroika (Rosie, Blackie, Goldie), produse si baute in cartierul evreiesc al Bucurestiului.
Exista chiar si o componenta academica a bericicii artizanala. La Universitatea “Dunarea de Jos” din Galati, in cadrul Facultatii de Stiinta si Tehnologia Alimentelor, putinii studentii pot face practica in cadrul unei statii-pilot de bere inaugurate in 2014 in cadrul unui proiect prestat pe bani UE.
“In ordine cronologica, e posibil ca intaietatea sa apartina prahovenei Zaganu, de gasit, din octombrie 2013, in multiple locante bucurestene, vamaiote and so on”
Intaietatea apartine Clinicii de bere din Timisoara, fabrica infiintata in 2010 🙂
Multumesc frumos de info, am corectat :)!
La Cluj-Napoca mai exista
microberaria Hophead cu cele 5 variante produse: AutoPilot, Opium, Immigrant, Red Line si Dark’Oh . Am testat Opium(IPA), RedLine(Red ale) si Dark’oh(Porter), minunate toate trei. Klausenburg poti Bea la fata locului (restaurant berarie) sau acasa in sticle de 1L de plastic.
Observ din nou un mare rahat: pe vremuri, berea se facea asa cum se face azi “artizanal”. Apoi a inceput sa se faca rapid, folosind tot felul de tertipuri si chimicale, si s-a vandut tot cu numele de “BERE” si la pret de bere. Si acum, constatandu-se ca nu e asa de buna, a aparut berea “artizanala”, adica cea mai normala bere, la pret de mai bine bei coniac. Traiasca capitalismul!
Asa si la suc.. cel chimic a luat locul celui normal, de fructe, folosind tot numele de suc si pretul sucului. Apoi, constatandu-se, de asemenea, ca nu e prea bun, a aparut din nou cel de fructe, “natural”, de parca sucul normal s-ar fi facut din chimicale de pe vremea lui Dromichetes. Cu pretul de rigoare. Sa nu-i futi..?
Pe cine sa futi? Pe cei care au vrut sa vanda bere si suc unui infinit mai mare de oameni decat cei care aveau acces la ele inainte sa se schimbe retete de fabricatie?
Functioneaza acelasi principiu ca la mobila, de pilda. Vrei super-calitate? Poti produce pentru putini. Vrei sa produci pentru multi oameni? Apare productia de serie. Trebuie sa ne hotaram ce vrem 🙂
“Pe cei care au vrut sa vanda bere si suc unui infinit mai mare de oameni decat cei care aveau acces la ele inainte sa se schimbe retete de fabricatie?” = Afirmatie complet fara nici o acoperire.
“Vrei super-calitate? Poti produce pentru putini. Vrei sa produci pentru multi oameni? Apare productia de serie. ”
Berea asa zis “artizanala” e de fapt berea normala din trecut, dar trebuie sa o repet pentru un… om. Nu e vorba de nici o super-calitate. Pentru profit mai bine vinzi rahaturi chimizate, costa putin, prostii nu baga de seama, profitul e mare. NU E VB DE PRODUCTIE DE SERIE, e vb de PROFIT. Acelasi care le inlatura de exemplu medicilor dorinta de a te face bine. Le da ideea de a inventa boli. Acelasi care a facut sa apara pateul fara carne, pentru prostime, la pret de pateu cu carne. Iar cel pe care scrie acum “contine 65% carne” e mai scump acum.. cand cel de mai inainte continea DOAR carne.
“Trebuie sa ne hotaram ce vrem ” .. Auzi.. tu ai mancat de pe jos? Ai fumat ceva…?
„Pe cei care au vrut sa vanda bere si suc unui infinit mai mare de oameni decat cei care aveau acces la ele inainte sa se schimbe retete de fabricatie?”
Mult, da` prost, e ok adica… Si MA REPET: prost la pret de bun!
Adica.. cand au schimbat reteta la suc puteau scrie: apa colorata si cu chimicale cu gust de piersica. Si sa o fi dat la un pret de vreo 10 ori mai mic decat a sucului, tot scump era.