Text publicat in premiera de LiterNet
Sau “Pornoteca din vechea bacanie”. Atat aceasta formulare, cat si cea din titlu sunt citate din Radu Afrim. Regizorul, dar si dramaturgul. “Sub fiecare pas e o mina neexplodata dintr-un razboi neterminat cu tine”, premiera Teatrului Tineretului (TT) din Piatra Neamt intamplata pe final de iunie 2019, e al 8-lea text scris si montat de Afrim.
Debutul sau dramaturgic s-a intamplat hat, in 2004, cu “David’s Boutique” la Teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe. Dupa o pauza de 10 ani, a venit “Castingul dracului”, la compania Tompa Miklós a Teatrului National Targu-Mures. Incepand din 2016, avem minimum un text afrimian pe an, inscenat la Timisoara, Braila, Targ-Mures sau Sfantu Gheorghe.
Pe 4 mai 2019, Afrim a sosit la Piatra-Neamt. Dupa o saptamana de acomodare si de stabilire a distributiei, au urmat 7 saptamani x 7 dimineti mai mult sau mai putin neintrerupte in care regizorul si-a scris textul la cafeaua de dimineata. Cu fiecare actor & Piatra-Neamt in gand. Ce se scria dimineata se repeta dupa-amiaza. Apoi, parte din text se pastra, parte se stergea. Tot asa, pana pe 26 iunie, cu 2 zile inainte de premiera.
*
Workshop. Atelier. Cuvinte. Cel mai adesea, goale. Forme sofisticate pe fonduri goale. Cu o. “Sub fiecare pas” le ia la misto. Cand mai subtil, cand mai evident.
6 oameni (apoi, cu politistul, 7; se adauga un fost-el-si-ea, 9; se completeaza cu unul dintre cei doi live-muzicanti, Paul-Ovidiu Cosovanu – ex-Frilensar, debut la Piatra, proaspat angajat al Teatrului Tineretului – total, 10) participa la un workshop organizat in casa unei foste patroane de video-pornoteca din perioada ceausist-tarzie (Lucretia Mandric). Patroana s-a electrocutat la putina vreme dupa revolutie, dar asta n-o impiedica sa fie amfitrion in apartamentul fostei sale vieti.
Dupa un energic-galagios-haios debut de grup, in care sunt trasate liniile / regulile generale ale workshop-ului / spectacolului, fiecare dintre cei 6, apoi 7, chiar 9, rotunjim la 10, are momentul ei / lui. Unii, chiar mai multe. Monoloage pe scena pustie. Uneori, pe fundal sonor live (pe langa Cosovanu, presteaza, la bass & co, Răzvan Murariu, operator imagine-sunet in organigrama Teatrului, actor-muzician in cea a lui Afrim). Alteori, inregistrat. Mereu pe luminile istet-cald-rece-cald-proiectate de Cristian Niculescu.
Singuri pe scena, singuri in viata. Vorbe despre singuratate. Adevaruri bine deghizate, atent ascunse sau de-a dreptul aruncate in fata (personajul Corinei Grigoras e responsabil pentru netrucarea adevarului, politistul lui Valentin Florea, divin insurubat intr-o rochie lunga de seara complementata de o pereche de sosete maro inchis, e partenerul masculin intru naivitate si simplitate).
Afrim are o linie (raportul omului de langa / din noi cu propria solitudine, adesea confundata cu singuratatea) si numeroase pofte de joaca. Poftele se transfera in scris, unde varietatea de stiluri de exprimare si montajul lor alert sunt cuvintele de ordine.
Ton poetic, iz absurd, poanta imediata, gluma subtila. Referinte literare, citate din muzici usoare, contemporane (proto-manele included), pastise dupa jingle-uri radio, aluzii meta-teatrale (de o pilda, la “Solitaritate”, unul dintre spectacolele-emblema ale directoarei TT, Gianina Carbunariu). Text in versuri, text in proza. Naratiune liniara, mistere strecurate discret, rezolvate ulterior in aceeasi cheie. Asimetrie, auto-ironie, alergie la orice categorisire.
Dpdv regizoral, Afrim e mai degraba cuminte-discret. Dimensiunea vizuala a spectacolului, mai degraba minimalista, pune in valoare gestica actorilor, exprimarea lor coregrafica, precum si ideile scenografice (Alexandra Constantin). Spatiul de joc: un triunghi cu baza in adancurile scenei si varful indreptate spre public. Deasupra, manunchiuri de microfoane si un paralelipiped luminat cu neon pe care scrie RECORDING.
Afrim mizeaza pe actori si pe text. Marturisirile lor formeaza spectacolul. Mesajele lor, inregistrate cu profesionalismul epocii vlogging, trimise intr-o capsula a timpului spre anul 2119. Dovezile noastre pentru cei ce poate vor vrea sa se convinga ca am existat.
Joaca lui Afrim produce replici-citat (vezi debutul textului) si o emotie care va face din “Sub fiecare pas” unul dintre slagarele stagiunii. Fata inselata (Corina Mihailescu), baiatul care insala (Florin Hrițcu), baiatul care aduce marea (Paul-Ovidiu Cosovanu), fata careia ii e frica de ce va pierde (Ada Lupu, transfer-temporar de la Iasi), fata care face dragoste cu peretele invizibil (Catalina Balalau), fata care vorbeste de sacosa de la Lidl (Gina Gulai), baiatul care locuieste vizavi de Lidl (Mircea Postelnicu), fata care se ascunde in spatele poeziei (Nora Covali), baiatul care se regaseste in timp ce rezolva un caz ciudat (Valentin Florea), fata care fuge de spaima unui caz ciudat (Corina Grigoras). In care dintre ei ne recunoastem?
*
Pana la urma, ce va ramane despre noi peste 100 de ani? Posteritatea ne va antologa maretia, oamenii faimosi, faptele grandioase? Sau va prefera maruntele intamplari din biografiile anonimilor? Ori poate ne asteapta uitarea deplina si definitiva?
Pana la urma, ce ramane din noi astazi? Cat din fiecare noi ajunge la o alta, la un altul? Cat din fiecare din noi nu ajunge nici macar la noi insine?
Cate seri vom trai din serile pe care ni le vom aminti? E fericirea altceva decat intalnirea vremelnica a solitudinilor pe o scena, intr-un teatru, ori la o masa, intr-o noapte?
Teatrul Tineretului Piatra-Neamt, Sala Mare
“Sub fiecare pas e o mina neexplodata dintr-un razboi neterminat cu tine”
Text & Regie: Radu Afrim
Scenografie: Alexandra Constantin
Lumini: Cristian Niculescu
Muzici live: Paul-Ovidiu Cosovanu & Răzvan Murariu
Asistente voluntare: liceencele Miruna Moaleș & Petruța Pavăl
Actorie: Cristina Mihăilescu, Nora Covali, Lucreția Mandric,
Ada Lupu, Cătălina Bălălău, Corina Grigoraș, Gina Gulai,
Valentin Florea, Mircea Postelnicu, Paul-Ovidiu Cosovanu, Florin Hrițcu
