in Ecrane

Si apoi?

Articol publicat in premiera de LiterNet

Masinile se indeparteaza claxonand. Ida se apropie pasind nervos. Lumea pleaca. Ida vine. Viata, asa cum o stim, asa cum o traim, e undeva, acolo. Viata, asa cum o stie, asa cum o traieste, e pe undeva, pe aici.

O pustoaica, Ida, pe cale de a se calugari in manastirea in care si-a petrecut toti anii copilariei si adolescentei (exceptional melanj de inocenta si inteligenta incarnat de Agata Trzebuchowska, debut absolut in cinema!) si o matusa trecuta de 40 de ani, Wanda, care a lasat in urma cadavre dragi, o lupta inutila intr-un razboi absurd, cativa dusmani ai poporului aruncati in gropile comune tuturor istoriilor revolutionare si tot restul iluziilor pe care un om si le poate fabrica (Agata Kulesza jucand voluptuos, in stil Toni Servillo in „La grande bellezza”, strania dulceata decadenta ce acompaniaza lungul drum al vietii catre moarte). Doua femei, din timpuri, varste si lumi diferite, intalnindu-se la o rascruce. Ce vor alege? Vor alege?

In 82 de minute de cinema, Pawel Pawlikowski asaza doua destine, o fresca sociala, cateva portrete, un strop de istorie, oarece filozofie, un pic de politichie, saxofon alto, Mozart, paduri strajuind, copaci inclinandu-se, fosnetul hainelor uscandu-se in bataie vantului de campie, vodca, tigari interzise, golul de dincolo de sex, privirea de dinainte de iubire, fereastre deschise spre drumuri inchise, vitralii filtrand lumina ce va starni duhoarea balegarului, un apartament cu iz de „Amour”, lenta curgere a timpului care a fost, frenetica epuizare a timpului care este, spaima pentru timpul care va refuza sa fie.

Ida gusta viata mimand gesturile Wandei. Bea, saruta, trage in piept, se lasa patrunsa. Si apoi intreaba. Si iar intreaba. Si iar intreaba. Asta e tot?

Manastirea i-L ofera pe Iisus, camasa umeda mulata pe formele colegei si sansa de a pasi in sensul opus masinilor. Asta e tot.

De undeva, din intunecimile padurii, Wanda recupereaza un craniu. Il mangaie, il imbratiseaza, il leagana. De-a lungul unui drum de tara, retraieste tot ce a contat candva. Stie, intelege, simte. Ca intotdeauna. Vodca n-a ajutat, sexul nici atat. Trecutul nu s-a lasat ingropat, viitorul n-a avut loc sa existe.

Asemenea Idei, a intrebat si Wanda: „Si apoi?”. Altfel decat Ida, ea a trait o vreme inainte de intrebare. Ambele au primit acelasi raspuns ce nu le-a fost suficient. Pana la urma, iluziile singure nu pot tine in picioare intreg esafodajul pe care se inalta viata unui om. Iubirea nu poate fi indreptata etern inspre ceea ce a fost candva. Iar in chipuri cioplite nici un Dumnezeu nu si-a gasit vreodata culcus. Idealul se cuvine cautat, nu asteptat.

Un caine, un copil, un zambet pe chipul unui baiat indragostit. Si apoi, restul banalitatilor. Pentru cine mai crede.

Ida
Polonia – Danemarca – Franta – Marea Britanie 2013
Regie: Pawel Pawlikowski
Scenariu: Pawel Pawlikowski, Rebecca Lenkiewicz
Imagine: Ryszard Lenczewski, Lukasz Zal
Editor sunet: Michael Dela
Actori: Agata Trzebuchowska, Agata Kulesza, Dawid Ogrodnik, Joanna Kulig

Write a Comment

Comment

Webmentions

  • Autoportretul unei fete fara minti | Daily Acting

    […] Ida e Romaniei cinematografice (filmele nu incap comparatie, personajele, da), Cristiana e reprezentul unui tip uman pe care nimic, dar absolut nimic din vazutele si nevazutele care ne inconjoara nu pare sa-l miste in cel mai mic fel. E poate cea mai nelinistitoare veste pe care imediatul (oh, da, in ciuda catorva scurte derapaje inspre artificial, mai ales la nivelul dialogului, filmul e cat se poate de realist!) ne-o poate oferi. […]