Text publicat in premiera de LiterNet
De fapt, traducerea corecta ar trebui sa fie “Visul unei nopti de solstitiu de vara”. “Midsummer”, acesta e cuvantul folosit de Shakespeare in titlul piesei din 1596.
Greu de spus daca, inspirat de aceasta mica observatie lingvistica, Peter Kerek a ales miezul de iunie pentru lansarea, la Green Hours, a traducerii, adaptarii si montarii sale, profund personale, a faimosului text. Cert e ca premiera noului “Visul unei nopti de vara” bucurestean s-a intamplat in proximitatea solstitiului 2019, in plina expansiune a temperaturilor si deplina cronicizare a ploilor ce au transformat, mai nou, clima mioritica intr-una tropicala umeda. Cu accent pe umeda.
In subpamantul de la Green, e cald. Doua ventilatoare, plasate strategic la capetele lungului spatiu de joc, misca un pic aerul. Va fi suficient? Pe net scrie ca spectacolul dureaza 100 de minute.
Cei patru actori sunt deja acolo, tolaniti in spatiul de joc imaginat de Iuliana Vilsan: un covor alb ce duce cu gandul la dansul contemporan. De o parte, Alina Rotaru si Irina Antonie. De cealalta, George Rotaru si Nicholas Cațianis. Publicul se asaza de-a lungul covorului si intr-un din capete, inchipuind o potcoava in jurul scenei. Cateva mici pregatiri si, gata, incepe.
Intuitia initiala e corecta. Visul lui Kerek e un melanj de teatru si dans. Desi se rosteste mult, dinamica gesturilor ramane mai pregnant pe retina. Rotirea bratelor, flexia gambelor, mangaierea chipurilor, imbratisarea torsurilor, sarutul buzelor.
Sexualitatea, carnalitatea, eroticul, neprihanirea primelor atingeri, toate sunt de gasit in apropierile dintre cei 4 actori, 2 fete si 2 baieti, interpretand multe fete si multi baieti, uneori fetele pe fete si baietii pe baieti, alteori fetele pe baieti si baietii pe fete si, din nou, de la capat.
Echivocul preferintelor sexuale (fie ele hetero, homo, fara de gen, dincolo de gen), una dintre temele de forta ale lui Shakespeare (de gasit in macar jumatate dintre textele lui, cu precadere in comediile-fantezii), e excelent adus pe scena Green-ului prin efortul, talentul si curajul echipei Visului.
Echivocul, neclaritatea, abrogarea granitelor, a clasificarilor, a tuselor ego-ului nu se limiteaza insa la erotic. Actorii preiau, iau, reiau personajele cu o viteza aiuritoare. Uneori, si le paseaza de la unul la altul. Cand sa te dumiresti cine e cine, hop, rolurile se schimba. Cand sa prinzi firul unei povesti, hop, spectacolul sare la alta. Si tot asa.
E ceva cinematografic in abordarea asta ultra-dinamica a lui Kerek. La filmele din Noul Val romanesc ori la cele din stilistica noului realism ce prinde din ce in ce mai tare contur pe ecranele lumii, dai vina pe bataiala camerei pentru vagul vertij care te cuprinde si pentru frustrarea de a nu prinde fiecare vorba, de a nu retine fiecare gest, de a nu avea ragazul de a interioriza, de a medita. “Sunset”-ul lui László Nemes si “Jocuri de putere” al lui Rodrigo Sorogoyen sunt doua exemple la indemana, recent proiectate pe ecranele bucurestene.
La Green, de-a lungul celor 100 de minute evocate mai sus, senzatia de “scapat printre degete” e recurenta. Desi asezarea fata de spatiul de joc iti permite realizarea propriului montaj, tot ai mereu senzatia ca-ti scapa ceva ce te-ar putea interesa.
Ai tendinta sa pui totul in carca lumii asteia in care se traieste, iubeste, face teatru pe repede inainte, doar ca, dupa spectacol, la berea artizanala de vizavi, realizezi ca, de fapt, ai ales carca gresita. Totul, echivocul, confuzia, viteza, sunt chiar de la Shakespeare citire. Toate sunt de gasit in vorbele scrise acum vreo 400+ de ani.
Nu, n-o sa urmeze clasic-prafuita concluzie conform careia “nimic nu e nou pe lume”. Prospetimea si vitalitatea aducerii pe scena a vechiului-nou sunt cat se poate de contemporane. Receptarea jocului de-a granitele si identitatea propriei personalitati sunt de aici, de acum, din vara umed-fierbinte a acestor agitate timpuri. Ca toate acestea se pliaza pe gandul unui anume domn traitor acum multa vreme e, pesemne, doar o minunat-misterioasa consecinta a manifestarii a ceva ce n-ar trebui sa ne sfiim sa numim geniu.
Green Hours
“Visul unei nopti de vara”
Text: William Shakespeare
Regie & Traducere & Adaptare: Peter Kerek
Scenografie: Iuliana Vilsan
Muzica: Aurelian Stoleriu
Video: Kotki Visuals
Actori: Alina Rotaru, Irina Antonie, George Rotaru, Nicholas Cațianis
