in Odeon

Sutiene la Londra

Text publicat in premiera de LiterNet

De fapt, replica e „sutiene la Sofia!”. Si e una dintre cele mai bune ale comediei „Soldatul de ciocolata (sau Armele si omul)”, spectacolul proaspat montat de Andrei Serban la Odeon. Pornind de la traducerea si adaptarea textului clasic  „Arms and the Man” (1894) al lui George Bernard Shaw, realizate de Dana Dima, Serban si trupa Odeon-ului, aflati la prima colaborarea, au inceput munca la finalul lui mai, pentru a oferi primele repetitii cu public o luna mai tarziu.

Intervalul de timp scurs intre cele doua momente, desi foarte scurt pentru realizarea unei piese de teatru cu distributie dubla („un record chiar si pentru mine”, dupa cum marturisea regizorul la intaia reprezentatie), a fost suficient, totusi, pentru a cuprinde un eveniment istoric ale carui semnificatii si urmari au capacitatea de a schimba radical receptarea spectacolului gandita initial de realizatori.

Pesemne ca o prima reprezentatie publica intamplata inainte de 23 iunie ne-ar fi dus cu rasul si gandul la exploziva zona a Balcanilor, la masiv tulburata portiune geografica a Estului european ex(?)-sovietic, la oricare alta regiune a lumii in care regula era si este inca, in buna masura, facuta de nationalismul agresiv, diabolizarea strainilor, pitirea in spatele granitelor, inventarea unui trecut ori prezent glorioase, apelul la arme si violenta ca unica metoda de legitimare a identitatii personale si de grup. Am fi ras, am fi aplaudat si am fi sperat in vremuri mai bune pentru acele intinse portiuni ale planetei unde viata e inca guvernata de legitati ce conduc la razboi, la ura, la sange, la moarte.

Din pacate, 23 iunie a venit, cu tot Brexit-ul. „Soldatul de ciocolata” s-a nascut intr-o alta lume. Astazi, Sofia unde Marius Damian (delicios!) viseaza sa isi deschida un Victoria’s Secret al locului, „de-aici, de-al nostru, bulgaresc”, poate fi inlocuit, in mintea spectatorului, cu Londra. Anglia, tara la care visau, de-a lungul deceniilor, atatia si atatia oameni traitori in tarile pentru care istoria nu s-a dovedit o zana prea buna, a devenit, in zilele de pe urma, prin retorica ce insoteste votul castigator la referendum, la fel de provinciala, de ingusta, de cenusie ca pacatoasele si dragele noastre Serbia, Bulgaria, Romania.

Se rade mult la piesa de la Odeon. Se rade de amatorismul cu aere de profesionalism, de aristocratismele inchipuite, de obedienta fata de stapan / sef / boss, de pretiozitate si fudulie, de ipocrizia atot-stapanitoare. Se rade de cei ce nu-si cunosc locul si rostul pe lume, se rade de cei incapabili sa-si recunoasca si urmeze sentimentele, de cei ce viseaza marunt si meschin

Pe scheletul construit de geniul lui Shaw, Serban asaza multiple motive caragialene (din casa Petkov-ilor ne trezim adesea teleportati in cea a lui Tipatescu ori in cea a lui Jupan Dumitrache), haioase trimiteri hamletian-cehoviene si intepaturi sageti o de stricta si locala actualitate (sughituri vartoase la Opera national-mioritica, de pilda). Actorii isi trateaza cu ironie duioasa personajele, declamandu-si adesea replicile in stilul recitarilor ceausist-patriotice. Un bonus pentru excelentul contra-punct intre poanta din voce si caldura din priviri realizat de Nicoleta Lefter si Alexandru Papadopol. Fragmentele din „Ernani”, care subliniaza buna parte din scene, accentueaza caracterul de comedie bufa al spectacolului.

Deja prezenta in precedenta montare bucuresteana a lui Serban, „Carousel”-ul de la Bulandra, atmosfera de teatru absurd e sensibil gonflata in „Soldatul de ciocolata”. Dramaturgul si regizorul satirizeaza lumea, actorii isi satirizeaza personajele, personajele isi satirizeaza replicile, replicile isi satirizeaza sensul, vorbele, gesturile, grimasele devin simple masti, cartoane in spatele carora e de ghicit doar vidul.

La rastimpuri, scena si sala sunt bantuite de un ofiter rus (Dimitrii Bogomaz in mare forma). Umbra marelui urss intimida Balcanii in epoca textului lui Bernard Shaw, pluteste amenintatoare deasupra Europei in epoca spectacolului lui Serban si tulbura maruntaiele constiintei fiecaruia dintre noi. Chintesenta a laturii intunecate ce inraieste omul de cand e lumea si pamantul, ea pare azi sa traiasca azi o noua tinerete.

La final, actorii arunca bomboane de ciocolata, surogat al gloantelor in cheia comica a piesei, asupra spectatorilor. Speranta trece de pe scena in sala. Tentativa de imblanzire se cuvine extinsa. E poate vremea ca fiecare dintre noi, cei care am visat candva la Londra, sa ne inarmam cu un drajeu si sa trecem Canalul spaimelor prezentului. Traitori la Bucuresti, Zurich, Sofia, Liverpool, Belgrad ori aiurea, doar oamenii vor reusi sa invinga armele.

Odeon – Sala Majestic
„Soldatul de ciocolata (sau Armele si omul)”
Dupa „Arms and the Man” de George Bernard Shaw
Traducere & Adaptare: Dana Dima
Regie: Andrei Serban
Scenografie: Anka Lupes
Actori: Nicoleta Lefter, Sabrina Iaschevici, Alexandru Papadopol, Gabriel Pintilei,
Ana Bianca Popescu, Alina Berzunteanu, Marius Damian, Cezar Antal, Antoaneta Zaharia,
Constantin Cojocaru, Gelu Nitu, Conrad Mericoffer, Catalin Babliuc, Dimitrii Bogomaz

soldatul-de-ciocolata-afis

Write a Comment

Comment