Pe scena aceea inconjurata din trei puncte cardinale de spectatori, in mijlocul careia Ciulei asaza nu o insula, ci o scena pe scena, din teatrul acela in fata caruia regizorul isi parcheaza Dacia, isi scoate pachetul de snagoave si se pregateste pentru o noua zi de lungi repetitii pe care o priveste cu o bucurie pe care n-avem sa ne ferim a o numi copilareasca.