“Despre oameni si melci” este, pentru mine, cel mai trist film din cinematografia romaneasca. El formeaza, alaturi de “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” si “California dreamin’ (nesfarsit)”, un soi de trilogie a tristetii, o troica a povestirilor despre pierderea iluziilor, boala nationala cu prea putini supravietuitori.
