Text publicat in premiera de LiterNet
Ea. El. Oameni. Actori. Catrinel si Andi. Minciuna. Mai ales.
Ea. El. Constiinte. Dansatori. Andrea si Stefan. Adevar. Mereu.
*
In “Carousel”, Liliom moare si ajunge in Purgatoriu. Primeste intrebari in legatura cu lovirea Iuliei. Raspunde. Da sa place. “Sigur asta e adevarul?”. Se aude o inregistrare. Gandurile lui Liliom. Bratele loveau, inima iubea. MP3-ul din “Carousel”, dansatorii din “Iarna”.
*
Alb. Tone de alb. Kilometri de alb. Sagetat de rosu. Nuanta de albastru metalic. Alb, din nou. De la filmele lui Almodóvar iesi si cauti infometat rosul. De la “Iarna”, te dor ochii de atata alb.
*
Constiintele fac dragoste. Aproape nudurile dansatorilor incearca sa rupa mecanica sexului in care sunt arestati actorii-oameni. De o parte, explozia de prospetime si inspiratie a Andreei Gavriliu. De cealalta, intelepciunea desteapta a lui Mihai Maniutiu. Fluiditatea gesturilor eliberate versus sacadarea ratiunii captive.
Contradictia e doar de dragul scrierii acestui text. Pe scena, cei doi construiesc umar la umar (la umarul lui Adrian Damian, la umerii lui Mihai Dobre & Ana-Teodora Popa & Vladimir Ivanov, la umerii lui Cristian Simon & Andrei Florea) cel mai complex spectacol al Bucurestiului de la “Bach files” incoace. Chiar, cum ar arata seara unui cuplaj cu cele doua mix-uri de teatru & dans & muzica & lumina & atatea alte produse ale curajului de a onora scena secolului 21 cu ingredientele stiintifico-artistice ale clipei? Pesemne ca ar merge incheiata la un whisky si la “Alearga” in Green.
Actorii? “Iarna” merita patru vizionari. Cate una pentru fiecare dintre ei.
*
Spatiu inchis. Ermetic. Cu cat mai inchis, cu cat mai ermetic, cu atat mai mare pornirea de a pleca, de a fugi.
*
“Sunt femeia vietii tale!”. Alcool. Haine ude. Homeless are feminin?
“Casatorita? Sunt foarte casatorita!”. Da. Da, da…
Doi copii. O verigheta. Un telefon care suna. Raspunde ea. Raspunde el.
“O iubesti?”
*
Becket. Sau Ionesco. Sau clasicul triunghi amoros cu sad-end. Sau ce bine e cand teatrul iti contrazice preconceptiile deghizate in deductii culte.
*
“Nu asa trebuie sa fie!”
Unde tot plecam? De ce fugim mereu? De ce nu credem, macar o data, o singura data, ca nu e totul deja decis? Ca putem rasturna universul? Ca putem gasi iesirea? Ca ne putem freca obrajii cu zapada increderii in noi pana cand vom simti iar fierbinteala sangelui curgand?
“Totul trebuie sa fie asa cum este!”
Nottara
“Iarna”
Text: Jan Fosse
Traducere: Carmen Vioreanu
Regie: Mihai Maniutiu
Coregrafie: Andrea Gavriliu
Scenografia: Adrian Damian
Muzica: Mihai Dobre, Ana-Teodora Popa
Sound design: Vladimir Ivanov
Light design: Cristian Simon, Andrei Florea
Actori: Catrinel Dumitrescu, Andi Vasluianu,
Andrea Gavriliu, Stefan Lupu
Foto: Ciprian Duica
Sursa foto: pagina de web a teatrului Nottara