in Fictiune european

Un etaj mai sus (Note despre La fille inconnue)

Les films de Cannes à Bucarest 2016
Articol publicat in premiera de LiterNet

Filmul lui Radu Muntean de anul trecut, „Un etaj mai jos”, vorbeste despre acutizarea tendintelor autiste in societatea occidentala contemporana, despre auto-izolarea in spatele peretilor propriului egoism / confort burghez. Filmul fratilor Dardenne din acest an, „La fille inconnue”, vorbeste despre incapatanarea unui om, medicul Jenny Darvin, de a lupta cu simptomele bolii descrise  de filmul lui Muntean, simptome care se manifesta la ea insasi si la oamenii din jur.

In ambele cazuri, pretextul este reprezentat de moartea accidentala a unei femei. De aici, o alura de -fals-thriller a ambelor pelicule. In fapt, adevarata miza nu e atat gasirea potentialului criminal ori aflarea de detalii despre biografia decedatelor, cat deznodamantul dialogului dintre personajul principal si propria sa constiinta. Atat barbatul interpretat de Teo Corban, cat si femeia jucata de frantuzoaica Adèle Haenel (genul de actrita care duce in carca filmul, ipostaza deja clasicizata in cinematografia Dardenne-iana), implicati involuntar in crima-laitmotiv, au de ales intre a fugi de propria responsabilitate si a contribui la aflarea adevarului. De o parte, confortul vararii capului in nisip si riscul ingroparii defectuoase a vinovatiei care ii cuprinde din abundenta. De partea cealalta, confortul de a indrepta o catime din strambatatea lumii si riscul suferintelor, inclusiv fizice, pe care deconspirarea raului il implica adesea. 

*

Medic stralucit, om funciarmente bun, ajutandu-si semenii cu pricepere, lipsa de ostentatie si generozitate ce nu asteapta rasplata, Jenny nu e deloc ferita de pacatul vanitatii. Criza interioara pe care o declanseaza moartea prostituatei pentru care se simte partial responsabila are, printre ingrediente, si urmatoarea interogatie-muta: „Cum? Taman mie sa mi se intample asa ceva? Mie, care intr-o lume rece si indiferenta, aleg sa fac binele in fiecare clipa a existentei mele?”.

Mixul acesta imposibil de cuantificat intre mila si orgoliu e genul de contradictie interioara ce alimenteaza continua lucrare de sine despre care vorbeste crestinismul in forma lui non-trivializata. Personaj dostoievskian cu o vaga aura christica (daca suna prea pompos, atunci poate ca o comparatie cu Omul cel bun din Seciuan e mai potrivita), Jenny reuseste, prin actiunile ei, sa re-seteze lumea din jur, oferind tuturor celor implicati in tragedia din suburbiile Liege-ului sansa unui nou inceput.

*

Tocmai dorinta fratilor Dardenne de a face din dr. Davin un personaj-emblema dauneaza filmului. In incercarea de a re-construi o lume prabusita din punct de vedere moral, scenariul celor doi mari belgieni pacatuieste, spre final, prin oarecare accente telenovelistice. O idee prea lung, prea explicit, prea moralizator, prea fortand un happy-end plenar, „La fille inconnue” nu e insa nici pe departe un film ratat. Emotionant si captivant, el marcheaza o incercare reusita de a aseza intr-o formula artistica semnificativa lungul drum al adevarului catre lumina si al omului catre el insusi.

La fille inconnue
Belgia  & Franta 2016
Regie & Scenariu: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Imagine: Alain Marcoen
Actori: Adèle Haenel, Olivier Bonnaud, Yannick Renier

la-fille

Write a Comment

Comment