in Scene

Un individ inclasabil, care ne calca pe stereotipuri

Interferente 2018
Text publicat in premiera de LiterNet

La 42 de ani, Cezary Tomaszewski este una dintre personalitatile pregnante, greu clasificabile ale teatrului & dansului polonez. Cu studii de arta dramatica, la Varsovia, si de coregrafie, la Linz, cu o experienta de 15 ani la Opera Nationala Poloneza, Tomaszewski a devenit faimos cu propunerile sale destepte-ireverentioase de re-interpretare si re-asezare ale muzicii clasice, operei si, in general, a tot ce s-ar putea incadra in categoria arta oficiala, de gasit intr-un cadru formal si rigid.

Are la activ un spectacol pe muzica de Monteverdi care s-a desfasurat intr-un lactobar din Cracovia, un altul pe muzica lui Gluck plasat intr-o sala de sport si o adaptare dupa Stanisław Moniuszko, cel mai important compozitor de opera polonez, inscenata intr-un atelier de productie.

Muzica celui de pe urma, alaturi de fragmente de Mendelssohn si Sostakovici, e de gasit si in coloana sonora (asigurata de live, la pianina, de Weronika Krówka) din „Cezary goes to war”, productia prezentata in a 4-a zi de Interferente 2018. Montat in 2017 in mereu-proaspat & ultra-non-conventionalul teatru Komuna Warsawa din capitala Poloniei, noul spectacol al lui Tomaszewski se bazeaza pe autobiografia autorului si pe raporturile acestuia cu armata poloneza.

4 actori-dansatori (sau, daca preferati, performeri) – Michał Dembiński, Łukasz Stawarczyk, Oskar Malinowski, Bartosz Ostrowski – sunt versiuni ale lui Cezary Tomaszewski la diferite varste: 10, 20, 30 si 40 de ani. Weronika Krówka insasi se recomanda ca fiind versiunea cu talent artistic a aceluiasi Cezary.

Cezary e polonez. El a crescut cu legendele si miturile tarii sale. Acestea vorbesc despre eroism, despre dusmani, despre necesitatea de a-i zdrobi pe acestia in lupta dreapta.

De aceea, Cezary viseaza sa se inroleze in armata poloneza, sa faca instructia necesara, sa devina soldat de nadejde al patriei sale, sa plece la razboi, sa se bata cu dusmanul, sa il invinga in chip glorios / sa moara eroic, jelit de mama sa indurerata.

De asemenea, Cezary doreste sa perpetueze traditiile despre care afla de la tatal si bunicul si strabunicul sau (seful birjarilor din Varsovia), fiind, astfel, in cautarea fetei care sa ii devina mandra mireasa.

Dar, tragedie (personala!): armata, care isi imparte petitorii in categorii, il arunca pe curajosul Cezar taman in categoria E, a indezirabililor. O meningita din copilarie, alte cateva complicatii medicale si visul gloriei in uniforma e naruit.

Cezary nu renunta, insa. Cezary contesta decizia armatei. Cezary trimite petitii. Cea mai recenta poarta, la expeditor, adresa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, de unde cei 4 actori, pe tot atatea voci, sustin, in sedinta publica (gazduita de Sala Studio a zisului stabiliment), cauza autorului lor.

Timp de o ora, cei 4 actori-Cezary rostesc, canta si danseaza intru primirea adevaratului Cezary in armata. Cand si cand, se mai saruta. Pe gura! In timp ce cantec patriotic curge dupa cantec patriotic.

Si dansurile, dansurile nu sunt chiar cum ar trebui, cum s-ar cuveni sa fie. In sala, se rade. O data, de doua ori, de mai multe ori. Ce fel de tragedie personala e aceasta?

Pana si muzica, atat de solemna, e aruncata in ridicol. Unul dintre actori presteaza „Silent Night” cu nasul. Grava insolenta, in plin sezon al Craciunului, la nici un kilometru distanta de Targul de profil gazduit de Piata Unirii. Si totusi, publicul clujean aplauda frenetic! Informatii credibile vorbesc de reactii similare ale spectatorilor din Edinburgh, Londra, Varsovia, Cracovia, etc.

In plin centenar al independentei Poloniei (fiecare cu veacul lui!), o mana de artisti se iau la tranta cu ditamai miturile fondatoare ale natiunii, satirizand stereotipurile de organizare si functionare ale armatei, ironizand locurile comune ale cumplit mineralizatului mental comun, privilegiind drama unui individ neinregimentabil in defilarea masselor.

La milenii distanta de ultra-mitologizatul imparat roman omonim, Cezary al vremurilor si sensibilitatilor noastre e un om cu un dosar medical patat, dotat cu talente artistice, nevizitat de zeii fortosi ai panteonului national, cu oarece preferinte sexuale unisex, carevasazica ce nu poate si nu-si doreste sa contribuie la rostogolirea miturilor fondatoare sub al caror cer se refugiaza toti cei a caror gandire are nevoie de refugiu.

Un individ pestrit (teribil de haioasa garderoba celor 4 actori, o adunatura haotica de haine provenind de la diversi mari producatori ai clipei, un ghiveci menit sa ironizeze un altfel de inregimentare), ne-util armatei, deranjant pentru societate, greu de clasificat, imposibil de inteles, enervant in cel mai inalt grad.

Teatrul Komuna Warsawa
„Cezary goes to war”
Text & Regie & Coregrafie: Cezary Tomaszewski
Dramaturgie: Justyna Wąsik & Klaudia Hartung-Wójciak
Costume: Bracia (Agnieszka Klepacka, Maciej Chorąży)
Actori: Michał Dembiński, Łukasz Stawarczyk,
Oskar Malinowski, Bartosz Ostrowski, Weronika Krówka

Write a Comment

Comment