Vreti o tara mai buna?

“Nu stiti si dumneavoastra cum e in Romania?”. Aud fraza asta imbecila ori de cate ori cate vreun cetatean al patriei rateaza in a face si-a propus, ori o face prost, ori tarziu. “Nu, nu stiu cum e”, raspund cat pot de calm. Si sper mereu ca faptul ca nu i-am fost complice blazatului din fata meu sa il scoata putin din mediocritatea obisnuintei. Si simt ca sunt dator sa fac asta pentru ca am mereu undeva in minte exemplul unor concetateni de-ai mei care nici ei nu stiu cum e in Romania.

Prin urmare, se comporta ca niste oameni liberi si frumosi, capabili sa se bata in fiecare lupta stiind ca doar de ei depinde victoria ori infrangerea. Un astfel de om: ALINA DUMITRU!

Dupa un prim tur liber, un al doilea castigat ciudat, dupa o decizie neasteptata a arbitrilor impotriva adversarei, Alina a salvat meciul din “sferturi” cu 10 secunde inainte de finalul timpului regulamentar, castigand in finalul prelungirilor. Ce a facut ea apoi, in semifinala? Acolo unde o intalnea pe campioana mondiala en-titre, o japoneza in fata careia pierduse de 4 ori si nu castigase niciodata? S-a resemnat ea cumva? A zis ca, dat fiind ca oricum se retrage dupa aceasta Olimpiada, dat fiind ca a castigat deja un titlu olimpic, n-are rost sa se agite prea mult? Aud?

Ei, bine, Alina Dumitru a maturat pe jos cu japoneza, castigand mai clar decat in meciul precedent, si s-a calificat in finala. Cam asta se numeste mentalitate de super-campion. Si, da, ne priveste pe noi toti, indiferent de meserie, de tara de provenienta sau de cea de resedinta. Cu un astfel de tupeu, cu o astfel de stiinta de a specula momentele favorabile, cu rabdare si cu multa pregatire personala, e de asteptat ca viata fiecaruia dintre noi sa fie infinit mai buna.

Asteptati sa vi se schimbe vietile in bine prin ordin de la stapanire? Va cautionati fiecare esec personal sau de grup prin sloganul “asta e, suntem romani, traim in Romania, n-avem ce face”? Atunci uitati-va bine la Alina Dumitru si poate vi se face oleaca rusine!