FNT 2019
Text publicat in premiera de LiterNet
Doi actori tineri: Oana Hodade si Doru Taloș. O doamna aflata la a treia tinerete, ce se interpreteaza pe sine: Ionela Pop. Alaturi de tanara autoare de texte dramatice Nicoleta Esinencu si de junele regizor Raul Coldea, cei trei au realizat textul, regia, scenografia, luminile si universul sonor al “Baladele memoriei”, spectacolul teatrului independent clujean Reactor, dublu-prezentat la Centrul Educational Replika, in cadrul FNT 2019.
O masa lunga. Magnetofoane, casetofoane, pick-up. Langa fiecare dintre aceste instrumente de inregistrare si redare din / a altor timpuri, cate o mica lampa de birou. Lampa se aprinde atunci cand aparatul functioneaza. E momentul cand celelalte lumini se sting. Retro-aparatele ne ingaduie sa auzim alte voci, asemanatoare celei a Ionelei Pop. Oameni ajunsi in deceniul 7, 8, poate chiar 9 de viata, povestindu-se si povestindu-ne.
Despre anii tineretii, despre sperantele ce au insotit caderea comunismului, despre deziluziile ce au insotit perioada tranzitiei, despre pierderea celor dragi, despre pauperitate, despre batranete, despre singuratate. Povestile unor anonimi, ca noi, cei din sala. Povestile unor oameni lasati in urma de haotic-cruda dezvoltare economica-sociala-si-de-moravuri a Romaniei ultimelor decenii.
Marele merit al spectacolului clujean este ca arhiveaza, cu rabdare si precizie, parte dintre istoriile personale pe care cu siguranta le-am auzit (de nu le-am chiar trait) in acesti ani. Le-am auzit de la propriile noastre rude, le-am auzit cand am mers “la tara”, le-am auzit cand ne-am destupat urechile (sau, mai corect, cand nu ni le-am astupat) in felurite situatii cand am interactionat cu acei oameni pentru care libertatea a venit impreuna cu un munte de probleme si prea putine sanse reale.
Veioza, banda de magnetofon / discul / caseta si vocea unui om creeaza un cocoon pulsand de umanitate calda, topind bariera de prejudecati ce ne impiedica, cel mai adesea, sa ne auzim, sa ne privim, sa ne imbratisam, sa ne asezam alaturi si sa ne suprapunem, macar pentru o clipa, perspectivele.
Povestile reale ale oamenilor reprezentati prin voce si ale Ionelei se intrepatrund cu marturisirile celor doi actori. Cata fictiune si cata confesiune se afla in monoloagele lor e greu de spus. Si e, in buna masura, inutil de aflat.
Pentru ca, fictionale au ba, ele induc, convingator si tulburator, aceeasi senzatie pe care o transmit (ma rog, mi-o transmit) adesea monoloagele altor si altor tineri, cat se poate de reali Iar aceasta senzatie e cumva antitetica in raport cu cea pe care o starnesc marturisirile seniorilor, evocate mai sus.
Din vocile seniorilor, ale celor de care contextul politico-social si destinul personal si-au cam batut joc, razbate, fara exceptie, o boare de senin. De speranta, de umor, de incredere. Greutatile n-au reusit sa le ia totul.
Din vocile personajelor tinere, seninul lipseste. Apasati de pauperitate, de nesiguranta, de relatii imperfecte cu familia, de spectrul singuratatii, de constientizarea catorva dintre problemele globale, noi, cei de azi si, partial, de maine, producem un discurs (aproape) pustiit de speranta, de umor, de incredere.
Nu, nu e vorba ca problemele pe care le simtim si pe care spectacolul clujean le semnaleaza n-ar exista sau n-ar fi importante. Din contra, ele sunt cat se poate de reale si de relevante. Doar ca nu sunt totul. Asa cum n-au fost totul pentru cei care acum se apropie de apus si care nadajduiesc (chiar si in cea mai neagra disperare) ca ne vor da stafeta. Si noi?
Reactor Cluj
Baladele memoriei
Text & Regie & Scenografie & Lumini & Sunet: Nicoleta Esinencu, Raul Coldea, Ionela Pop, Oana Hodade, Doru Taloș
Actorie: Ionela Pop, Oana Hodade, Doru Taloș