Text publicat in premiera de LiterNet
Momentul acela cand luminile scad lent, murmurul salii dispare si realizezi ca domnul ce tocmai s-a asezat in fata ta, Mihai Sora, implineste fix suta de ani pe care o aniverseaza si dadaismul despre care urmeaza sa fie vorba in propozitia dansata de Gigi Caciuleanu si Lari Giorgescu. Propozitia sau poezia sau silabele sau literele sau cate putin din toate.
Dl Sora s-a nascut pe 7 noiembrie 1916 intr-un sat banatean, dadaismul cu 10 luni mai devreme, la Zurich. Seara de duminica ce a prilejuit aceasta intamplare i se datoreaza lui Gigi Caciuleanu (68 de ani) si celui mai proaspat spectacol al sau, “L’om dada” de la TNB. La cateva randuri distanta de autorul “Sarii pamantului”, Caciuleanu era atent privit si bucuros aplaudat de mentorul sau, Miriam Raducanu (92 de ani).
In momente de soiul acesta, rare, dar, totusi, ne-unice, Bucurestiul se invaluie de un farmec pe care martorii anonimi ai clipei nu-l prea pot uita. Si pentru a supralicita, merita amintit ca, la cateva sute de metri distanta de cladirea Nationalului, in proaspat renovatul Han Gabroveni, ARCUB gazduieste, pana la finele lui aprilie (si pana la 10 in fiecare seara), o faina expozitie pe nume Tzara.Dada.Etc.. Acesta e cadrul, sa inceapa dansul.
De fapt, nu chiar dansul. Nu doar dansul. Continuand in spiritul “Un minut de dans sau UF!!!”, Caciuleanu inoveaza, impingand clasicele granite ale spectacolului de dans contemporan (orice paradox de exprimare e atent cautat) din ce in ce mai departe. Pe scena e loc de miscare, de gest, de muzica, dar si de tacere, de cuvant, de poezie rostita, de poezie repetata, de poezie aproape cantata, in romana, in franceza, in rom-ceza.
Sensuri? In primul rand, prezenta. Esti, asculti, privesti. Doua corpuri, doua voci, o banca, un sezlong, mai multe linii, o usa ce se va preschimba candva in chip.
Apoi, pesemne ca vorbeste Cronos. Curgerea timpului, in directia cunoascuta, cu deznodamantul asteptat.
In fine, ar putea fi vorba despre complotul Tzara – Caciuleanu de a smulge cateva litere din eterna propozitiune, vesnic infricosatoare, conform careia cu totii am fost, suntem si vom fi infinit muritori. Cele cateva litere capturate nu vor schimba, desigur, nimic din implacabila curgere spre neant, dar joaca (de-a ascunselea) cu dansele varate in sac si apoi asezate aleator pe hartia de ziar e la fel de entuziasmanta acum, cum era si acum un secol, la nascocire.
Joaca. Gigi Caciuleanu traieste, de-o vreme, intr-o zodie a ludicului pentru care nici un bilet de intrare nu e prea scump. In epoca gandirii pozitive ce, cu vorbele lui Andrei Plesu (apud Peter Esterházy), ameninta sa vireze in absenta gandirii, cel mai puternic coregraf al momentului propune plusul trairii. Pe care nu il transforma in slogan, ci il intrupeaza cu insuportabila usuratate. Asta e cea aplauda Miriam, Tza-ra, So-ra, Da-da si sute de anonimi imbujorati. Si Bucurestiul acela (uneori) fermecator.
TNB
“L’om dada”
Spectacol de: Gigi Caciuleanu
Traducere: Ion Pop
Actori: Gigi Caciuleanu, Lari Giorgescu
