Festivalul Okaua 2019
Text publica in premiera de LiterNet
Introducere in festival
7 trupe de liceeni. 7 trupe de studenti. 4 zile (23-26 mai). Bucuresti. La unteatru & UNATC. Programata destul de neinspirat in paralel cu Gala Absolventilor UNATC 2019 (Sectiunea Master), editia a 7-a a putin cunoscutului festival OKaua a reusit oarecum sa eclipseze mult mai celebra intamplare a celei mai importante universitati de teatru si film din tara.
In ciuda (ori, poate, datorita) unei programari dense a spectacolelor (au fost 14 reprezentantii in primele 3 zile de festival), neferita de oarecare intarzieri, OKaua a impresionat prin selectie, stare de spirit, efervescenta, prospetime. Sala mare de la unteatru, barul adiacent si terasa de la etajul imediat inferior au fost arhipline in weekendul ce a consacrat venirea verii in Bucuresti si a spiritului civic in Romania.
In plus, OKaua a pus in scena o idee pe cat de simpla, pe atat de desteapta. La finalul fiecarui spectacol, imediat dupa aplauze, publicul a fost invitat sa ramana in sala de spectacol pentru a privi exercitiul de improvizatie pe care actorii il primeau din partea juriului. Cel mai adesea, acestia erau invitati sa reia o parte din textul abia spus pe scena, dar fie in alta in cheie, fie intr-un context original, imaginat de juriu. Cele mai multe dintre momentele de improvizatie au fost salutate cu urale de spectatori.
*
Doi tineri din Cluj
Retineti aceste doua nume: Ștefan Iancu si Robert Iosif. Sau Robert Iosif si Ștefan Iancu. In ce ordine preferati. Studenti, anul 3, licenta, la Facultatea de Teatru si Televiziune a Universitatii Babes – Bolyai din Cluj. Clasa Ionut Caras & Mara Opriș.
Ei doi au prestat regia, scenografia, costumele, actoria (Feat. Yannick Berger) si traducerea (alaturi de Filip Odangiu) spectacolui “Chelnerul mut” de Harold Pinter. Premiul pentru cele mai bune costume, Premiul I pentru spectacol, Premiul Improviso I la Okaua 2019.
*
Doi barbati. Alura si profil asemanatoare. Machiajul sterge inca mai mult diferentele. Doua intruchipari ale unui posibil unic ego.
Doi ucigasi platiti asteptand intr-un subsol fara ferestre identitatea urmatoarei victime. Asteptarea se prelungeste. Angoasa creste. In loc de un nume, cei doi primesc hartiute cu comenzi. Ceva de mancat, ceva de baut. Hartiile sunt livrate de mainile unui personaj fara chip, fara glas.
Unul dintre barbati isi aminteste ca, inainte de a fi casa in care e de asteptat sa intre viitoarea lor victima, cladirea adapostise o cafenea. Ori poate un restaurant. Cumva, parte din trecutul casei supravietuise. Partea care contine un chelner mut si cateva comenzi.
Cei doi dau tot ce au. Alandala. Fara vreo noima. Li se cer fripturi, dau chips-uri. Li se cer creveti, baga biscuiti. Dupa o vreme, raman fara nimic de dat. De asteptat, inca asteapta. Un nume, un ordin, o vorba, orice.
Pana la urma, ceva / cineva vine. Nu spui ce, nu spui cine, persoana importanta, final neasteptat. Ce conteaza e ca e, intr-un final, asteptarea le va fi rasplatita. Susul are grija de jos, stati fara grija!
*
Stefan Iancu e criminalul nesigur pe el, speriat, angoasat. Voce tremuranda, transpiratie abundenta. Robert Iosif e cool, e chill, e sefu’. La exercitiul de improvizatie, juriul solicita reluarea unei bucati de text (la alegerea catindatilor), dar schimbarea tonului.
Stefan va spune replicile eternului tremurand cu ton poruncitor. Robert va rosti textul sefului cu alura de umil subordonat. Cei doi sunt deliciosi. Efectul comic arunca gradena de la unteatru in aer. Se aplauda vijelios, premiul cel mare pentru improvizatie e deja adjudecat!
Pe drumul spre casa, chipurile si vocile celor doi (fac prinsoare ca, de n-ar fi stiut ca e vorba de studenti, 90% dintre spectatori ar fi banuit ca au in fata actori cu macar 10 ani de experienta!) refuza sa dispara. Cine sunt ei (de fapt, el x 2)? Spre ce iluzie de Sus privesc ei? De ce asteapta un ordin?
De ce asteptam un ordin? De ce cautam mereu sa fim pe placul cuiva pe care il asezam intotdeauna mai sus decat pe noi insine? De ce ne zidim in beciuri, asteptand mereu de la altii salvarea?
Universitatea Babes – Bolyai Cluj
Facultatea de Teatru si Televiziune –
Actorie, Licenta, Anul 3
Clasa Ionut Caras & Mara Opriș
“Chelnerul mut”
Text: Harold Pinter
Traducere: Filip Odangiu & Robert Iosif & Ștefan Iancu
Regie & Scenografie & Costume: Robert Iosif & Ștefan Iancu
Sound Design: Valentin Nantu
Lumini & Sunet: Yannick Berger
Actorie: Ștefan Iancu, Robert Iosif, Yannick Berger
