Text publicat in premiera de LiterNet
Problema cu montarile foarte bune din Caragiale e ca publicul rade prea mult si prea des. Atat de mult si atat de des, incat risca sa rateze mesajul sobru, dur, adesea tragic pe care regizorul incearca sa il transmita cu ajutorul vehiculului comic. E si cazul proaspetei premiere de la Nottara cu “D’ale carnavalului”, in care Claudiu Goga construieste o comedie de top 5 bucurestean al momentului in care strecoara numeroase motive de neliniste pe care mi-e teama ca prea putini dintre spectatori le sesizeaza.
Oricat ar parea de neplacuta, concluzia conform careia contemporanii nostri fie aproba cele intamplate in lumea caragialiana, fie s-au resemnat cu existenta lor, fie le considera prea departe de vietile lor, se cam impune. Altfel poate ca nu s-ar repezi sa acopere cu aplauze ultra-frenetice (bine-meritate de excelenta distributie de la Nottara) momentul de final al spectacolului, gandit de Goga tocmai ca unul de cadere pe ganduri, pe intrebari si auto-intrebari.
Defilarea situatiilor dominate de coruptie, prostie, superstitii, emotii viscerale scapate de orice control e, in adevar, hohotitoare. “Delir” e cuvantul care defineste cel mai bine un prim act in care forta bruta a lui Gheorghe Ifrim (acest dac-Pampon cu alura de Ilarion Ciobanu si mimica de Dem Radulescu), dementiala pofta de joc a Ceraselei Iosefiescu (o Mita Baston interiorizata in cele mai mici amanunte, prin urmare, exteriorizata intr-o multitudine de nuante, vezi, spre pilda, geniala mimica din secventele cu Iordache) si haios-desteapta interpretare a lui Andi Vasluianu (Catindat cu ciucuri evreiesti, voce de contra-tenor si privire ingenuu-tembela) iau caimacul, fara a eclipsa justa prestatie a lui Sorin Cocis (Iordache al lui e o cat se poate de convingatoare voce a ratiunii intr-o cacofonie de manifestatiuni profund anti-rationale), talentul comic al lui Alexandru Jitea (Cracanel contribuie semnificativ la nuanta de absurd ce strabate prima parte a spectacolului) ori farmecul lui Vlad Zamfirescu (un Nae Girimea ce mizeaza masiv pe zambet si look).
Actul din foaierul carnavalului incepe bland, pentru a creste exponential si a sfarsi cutremurator (la propriu!). E portiunea de spectacol in care latura nelinistitoare a scenografiei lui Stefan Caragiu (altfel, e infinita sursa de gaguri), e pusa cel mai bine in valoare. E portiunea in care personajele privesc cel mai des spre tavanul unde un chepeng etern-inchis accentueaza senzatia de claustrofobie desprinsa parca dintr-un film nordic (usile Ikea-like contribuie la senzatie). De acolo, din tavan, vin firicele de praf / ciment care marcheaza racnetele lui Pampon si tot de acolo vine izbavirea care pune capat, cel putin pentru moment, delirului cvasi-suveran. In buna traditie mioritica, singur cutremurul e capabil sa blocheze fosgaiala incontinenta si acerebrala pe care ne-am obisnuit sa o numim “viata de zi cu zi”.
Partea finala e prefatata de duelul celor doua dame, carora Cerasela Iosifescu si Luminita Erga (o Didina Mazu ce creste, in temperament si prestanta, pe masura derularii intrigii) le imprumuta accente horror care amintesc de faimosul duo Mariana Mihut – Tora Vasilescu din “De ce trag clopotele, Mitica?”, si incheiata de cheful dominat de Ipistatul (Mihai Margineanu, discret, dar potrivit) cu apucaturi de “capitan de judet”. Comportamentul functionarului local corupt e amplu stimulat de cretinismul agresiv al duo-ului Pampon – Cracanel (reunit sub basca scandarilor “Roooomania – Au, Au, Au!”, fugarind, multa vreme, spiterul-dusman cu accent, desigur, maghiar), de autismul triunghiului amoros Nae – Mita – Didina, exclusiv focalizat asupra amorurilor proprii, si de neutra blazare a lui Iordache, singurul personaj care, la o adica, ar putea sanctiona, fie si verbal, nebunia din jur. Victima-colaterala devine Catindatul, acest Cetatean turmentat al carnavalului, a carui onestitate cade rapusa de aburii de alcool si de renuntarea la luciditate.
Astia suntem, asa aratam. Bine-meritam un hohot, desi nu chiar de ras. Traim intr-o mlastina care, de-atata ras, s-ar putea sa ne inghita.
Nottara – Sala Horia Lovinescu
“D’ale carnavalului”
Text: I.L. Caragiale
Regie: Claudiu Goga
Decor: Stefan Caragiu
Muzica: Mihai Margineanu
Costume: Liliana Cenean
Actori: Gheorghe Ifrim, Cerasela Iosifescu, Andi Vasluianu,
Sorin Cocis, Alexandru Jitea, Luminita Erga,
Vlad Zamfirescu, Mihai Margineanu
Alexandru Mike Gheorghiu, Mircea Teodorescu
Cerasela Iosifescu, Gheorghe Ifrim si fantele de la contzina
Foto: Ciprian Nicolae Duica
Sursa foto: Pagina de FB a Nottara