Ar fi, poate, potrivit de spus ca nu-mi amintesc ca in ultimii 10 ani un spectacol montat pe scena mare a Nationalului bucurestean mai bun decat “Vizita batranei doamne” , debutul romanesc al bulgarului Alexander Morfov. Trei ore si jumatate pentru o poveste spusa coerent, credibil, emotionant, pontos, cand in stil mare, a la Hollywood (potrivite portii de musical, step, rock tanar) , cand in ton intimist, a la teatru underground.Ar fi, poate, potrivit de spus ca un alt bulgar, Nikola Toromanov, reuseste sa creeze decoruri antologice, amintind, pe alocuri, de faimoasele schele impartite 6, 9 ori 12 cuburi, folosite de Alexandru Bocanet, in “Gala lunilor” TVR-istice din anii ’70. Toromanov stie sa descopere, foloseasca, umple imensa si atat de ofertanta scena mare a TNB-ului, mult prea adesea prost sau deloc folosita. O bucurie de culori, de umbre, de sugestii, de spatii mici, de spatii ample, cand camere inguste, cand gari ori catedrale, cadru dupa cadru, decupate cand alert-cinematografic, cand dulce-cehovian.
Ar fi, poate, potrivit de spus ca publicul tipic de TNB nu e pregatit pentru spectacole de asemenea desfasurare in timp, spatiu si idei si ca e posibil ca, intr-o seara ghinionista, sa nimeriti langa cetateni pusi mai degraba pe butonat smart-phone-uri si/sau hlizit tembel decat pe privit inspre scena. Daca tot suntem la cestiunile tipic TNB-istice, merita aratat cu degetul inspre prestatii caraghios-jenante ale unor actori (?) Erika Baiesu ori Afrodita Androne.
In acelasi timp,ar fi, poate, potrivit de spus ca Vizita scoate la rampa talentul mai bogat decat au lasat sa se vada rolurile anteriore al lui Marius Rizea, excelent in rolul primarului. Haiosi foarte sunt si cei doi Mihai (Calin si Calota) ori Razvan Oprea, dupa cum profesorul lui Mircea Albulescu se lipeste degraba pe retina.
Toate cele de mai sus se cade sa fie spuse, stiute, comentate. Dincolo de ele, exista, insa, ceva ce face ca acest spectacol sa decoleze, in cateva randuri, din hartanita sala a TNB-ului inspre ceva negrait de frumos. Si acel ceva este cuplul. Intalnirea dintre Maia si Mircea Rusu naste scantei. De la bun inceput si pana la trist final. Presimtind magia, Morfov naste scena dupa scena:
el, la ghidonul unei triciclete, plimband-o prin crangul crudei, fastuoasei, niciodata uitate-i lor iubiri
el, intrebandu-o de ce s-a intors dupa atatia ani, in oraselul acela pierdut de lume, fara de sens si viitor, in care el si-a (cum altfel?) ratat viata, ea, multi-miliardara, cea mai bogata femeie a lumii (aici, Maia are o clipa de geniu pe care va doresc din tot sufletul s-o traiti pe viu, din intunericul inmarmurit al salii)
ei doi, la cina festiva dedicata venirii ei, dansand incet, incet, incet, decupati din ansamblu de un reflector magistral ce ingheata restul distributiei, sala, timpul, frica, nesansa, destinul, natura umana, salvand doar acel suvoi din privirea lor,
el, urmarit, infrigurat, infricosat, urlandu-i iertarea in noaptea rece, ea, sloi de gheata, umilindu-l inca o data de la inaltimea balconului, Romeo si Julieta auto-mutilati de frica de fericire si setea de revansa, pelerini prin cruntele cute ale vietii,
in fine, ei, ei doi, in mica lui pravalie, intr-o duminica seara oarecare, poate chiar ultima, as “Gloomy Sunday” goes by, el, purtandu-si zambetul acela inenarabil, zambetul acela de sfarsit de lume, de inceput de mantuire, ea, goala de toata zgura vietii, inapoi la 17 ani, inapoi la timpul acela paradisiac cand pacatul fricii nu muscase inca, ei doi tacand, privind, soptind, ranind, tacand, despartind, plecand, niciodata abandonand, iubind, iubind?, oh, da, si inca cum, iubind!
“Vizita batranei doamne”
de Friedrich Dürrenmatt
Traducere: Masa Dinescu, Alexander Morfov
Regia: Alexander Morfov
Decoruri: Nikola Toromanov
Costume: Andrada Chiriac
Actori: Maia Morgenstern, Mircea Rusu
Mircea Albulescu, Marius Rizea, Mihai Calin, Mihai Calota, Razvan Opres/Marius Manole
Webmentions
[…] din acest rol doar doi actori, ei doi, mereu ei doi, Maia si Mircea Rusu. Unde ii lasasem? In “Vizita batranei doamne”, intr-o duminica seara oarecare, in mica lui pravalie, pe “Gloomy Sunday”, reusind sa […]