Text publicat în premieră de LiterNet
Enescu. George Enescu. “Festival, stradă, om de cultură, compozitor”. Jurjac. Cu c. Numele de alint al celui de pe urmă în vremea copilăriei. Rapsodia română 1. Rapsodia română 2. Hora Unirii (versiunea GE). “Plus mici bucăți din alte compoziții, remixate.”
Două chitări acustice, o chitară bas, o pianină, oarece instrumente de percuție, oleacă de audio-înregistrări. Pe scenă: Paul-Ovidiu Cosovanu, Tiberiu Enache, Alex Cătănoiu. Așezarea în scenă: Daniela Drăgulescu. La butoane, la text, la regie: Daniel Chirilă (omul cu al doilea citat de mai sus).
Doamnelor, domnilor, ei sunt Jurjac (spectacolul cu primul citat de mai sus). Co-producție Țăndărică – Teatrul Luni de la Green Hours, cumva sub umbrela Frilensăr. Realizat, în a doua jumătate a lui 2019, în cadrul proiectului Poveștile României, powered, cu ocaziunea centenarului, de teatrul de animație al Bucureștiului. Teoretic, încorporat într-un alt program Țăndărică, Teatru în școli. Practic, după ce a bifat câteva festivaluri (inclusiv Festivalul de Teatru Piatra-Neamț 2019, realizat de Teatrul Tineretului, acolo unde Cosovanu și Chirilă sunt angajați), spectacolul se joacă când și când în good old Green Hours.
Jurjac, așadar. Musical de 55 de minute, pe baza instrumentelor descrise mai sus (operate, secvențial, de cei trei actori-cântăreți, adicătelea, performeri, cum s-ar zice), pe baza opusurilor enesciene enumerate și mai sus, atent adaptate-remixate-(desigur)performate pe ritmuri ultra-contemporane. Mai un blues, mai un rock’n’roll, mai un thrash metal, mai o (o-la-la-la) manea, mai un pop, mai o (daca n-a venit, iar) Lara Fabian, mai un hip-hop, mai o populară, mai un jazz.
Povestea primilor ani din biografia copilului-genial care a fost Enescu, cu episoade în Botșeni county, la Viena ori Paris, e pusă pe versuri și recitată ori cântată. Apariția Marucăi Cantacuzino nu e nici ea trecută cu vederea. La tot pasul, tonul narativ e condimentat cu refrene catchy și cu pasaje instrumentale ultra-dinamice, cele mai multe citând teme enesciene ultra-cunoscute. Se râde în draci, se aplaudă vârtos. La final, te lași mânat de două impulsuri: să aplauzi pe îndelete și sa google-ști Enescu. E greu să te hotărăști între wikipedia și youtube, dar e timp pentru ambele.
Cam asta face Jurjac din tine. Cam asta ar putea să facă și din elevi. Fie la ei, la școală, fie la teatru.
Apropo de teatru. Tot vorbim de teatru independent, de dramaturgie contemporană românească. Daniel Chirilă e unul dintre cele mai semnificative și active nume dpdv text & regie. Paul-Ovidiu Cosovanu posedă o capacitate de dare în spectacol, mai ales pe baze instrumental-muzicale, cum foarte puțini actori mai au. Ambii prestează, de o vreme, în teatrul instituționalizat (vezi afilierea la Piatra-Neamț, unde, însă, aura de independență e mai pregnantă decât în multe ambianțe teatrale de non-stat), însă își continuă și munca pe cont propriu (sub numele de Frilensăr). Tot din Frilensăr face parte și Tiberiu Enache, ale cărui abilități vocale sunt dezvăluite (și) de Jurjac. Alex Cătănoiu are fix liceu de muzică la bază, prin urmare prestația sa revelația din curentul spectacol începe să caute explicații.
Chirilă, Cosovanu, Enache, Cătănoiu. Plus ceilalți Frilensări. Căutați-i. Nu-s ei cei mai buni la auto-marketing. Da’ la teatru cam sunt dintre cei mai buni.
Țăndărică & Green Hours & Frilensăr
Jurjac
Text & Regie: Daniel Chirilă
Muzică: Paul-Ovidiu Cosovanu, Tiberiu Enache,
Alex Cătănoiu, Daniel Chirilă
Scenografie: Daniela Drăgulescu
Actorie: Paul-Ovidiu Cosovanu, Tiberiu Enache, Alex Cătănoiu
