“Poveste despre dragoste şi întuneric este o poveste în primul rînd despre părinţii mei, nu despre mine. Ei sînt protagoniştii. Acei oameni erau europeni devotaţi, cu 70-80 de ani în urmă, într-o perioadă în care nimeni altcineva nu era cu adevărat european. Toţi erau fie români patrioţi, fie norvegieni patrioţi, spanioli patrioţi etc.
Singurii europeni erau evreii, aşa cum a fost şi familia mea. Ei nu s-au perceput niciodată ca ruşi, ucraineni, polonezi, ci ca europeni. Şi tocmai din acest motiv li s-a pus eticheta de cosmopoliţi, de intelectuali fără rădăcini, de paraziţi. Aceste trei apelative peiorative făceau parte atît din vocabularul comuniştilor, cît şi din cel al naziştilor.
Părinţii mei au iubit Europa, dar ea nu le-a arătat aceeaşi dragoste. Au venit în Israel şi au încercat să creeze o replică în miniatură a Europei, în mijlocul Ierusalimului. Ceea ce a fost tragic, patetic, dureros. Dar au încercat din răsputeri: bune maniere, păstrarea liniştii între două şi patru după-amiaza, multe cărţi, concerte, operă – au încercat cu disperare să creeze o mică Europă în inima Orientului Mijlociu.”
By
Amos Oz
in
“Am moştenit de la părinţii mei ambivalenţa raportării la Europa” – Interviu de Silvia Dumitrache in “Observator Cultural” – Nr. 614 – 2 martie 2012
Una dintre cartile cele mai bune! Amos Oz e un mare scriitor, sper ca mai multe si mai recente carti vor fi traduse si in romana.